Aflu, dintr-un reportaj al Europei Libere, că salariile primarilor şi angajaţilor din primăriile Moldovei profunde sunt mizerabile. Din cauza remunerării modice, primarii nu-şi permit să ia la lucru angajaţi care cunosc limba engleză. În consecinţă, satele nu pot accesa fonduri europene sau programe comunitare care să dezvolte localitățile. Un studiu realizat de IDIS „Viitorul” în 2011 arăta că în fiecare a doua primărie din ţară angajaţii nu cunosc limba engleză. Despre ce dezvoltare a satelor se mai poate vorbi în atari condiţii?
Iar şi mai ciudat e altceva. Chiar şi atunci cînd primarii găsesc nişte bani pentru remunerarea unui specialist bun, legislaţia nu le permite să facă asta. E un soi de priehali!, vorba unui vecin de-al meu.
Această situaţie ne arată foarte bine care sînt priorităţile maşinăriei statale făurite cu tobe şi surle în anul 1991, ne arată foarte bine ce fel de stat am construit noi aici după prăbuşirea colosului sovietic.
Vasăzică, un judecător trebuie să aibă un salariu fain şi o pensie grasă, un ambasador, care nu se ştie cum modifică viaţa moldovenilor, trebuie să aibă un salariu gras, pe cînd primăria unui sat, de care chiar depinde cotidianul oamenilor, trebuie să se bălăcească în mizerie. Frumoasă construcţie statală! Mergem spre Europa, nu?
Dacă înţeleg eu bine, pentru un specialist, care să cunoască engleza, primăriile din sate nu au bani. Păi, de ce nu face ceva maşinăria statală construită cu tobe şi surle în 1991? Să mai ia din pensiile grase ale judecătorilor sau poate din salariile bune ale ambasadorilor. Să mai abolească vreo instituţie de stat care roade nu aduce. Sau pe noi nu ne interesează viaţa oamenilor din sate?
