Un concert a avut loc deunăzi la Orhei, iar un tînăr interpret a electrizat publicul cu un şlagăr grotesc despre primarul Ilan Şor. Cîntecul acela era parcă un soi de odă sau poate un imn. Autorul versurilor a alcătuit, la repezeală, copleşit pesemne de importanţa momentului, un textuleţ ridicol-haios.
Vă dau doar cîteva crîmpeie: „A venit Ilan Şor ca un lup… A făcut drumuri ca-n Dubai, lumină peste tot ca-n Chitai… toţi orheienii pe Şor îl iubesc… multe probleme el a avut… Mulţumim Ilan Şor la nesfîrşit!”
Încă puţin şi era să am impresia că Ilan Şor e un fel de secretar general al PCUS, un soi de idol care a adus orheienilor fericirea eternă. Mărturisesc, stimaţi ascultători, că şlagărul m-a amuzat şi m-a dezgustat deopotrivă.
Cum e posibil să compui asemenea cîntece de slavă stînjenitoare în anul 2018? O fi avînd oare un dram de discernămînt tînărul cîntăreţ? Sau el cîntă orice inepţie dacă i se plăteşte un onorariu?
Cum însă trăiesc în această parte a lumii din îndepărtatul an 1968, am înţeles demult cît de uşor e să anihilezi aici orice rămăşiţă de spirit critic. Apropo, îşi mai aminteşte cineva că domnul Ilan Şor figurează în raportul Kroll pe post de personaj dubios? Sau închidem ochii fiindcă avem „lumină peste tot ca-n Chitai”?
