Remarcile ministrului rus de externe Serghei Lavrov despre «sângele evreiesc» care l-ar lega pe Volodimir Zelenski de Hitler au stârnit indignare pretutindeni, dar mai ales în Israel. Israelul a cerut oficial ca Moscova să își ceară scuze pentru acele remarci.
„Niciun război actual nu poate fi numit Holocaust sau comparat cu acesta.” Premierul israelian Naftali Bennett a căutat să rezume cât mai diplomatic indignarea generală, după declarațiile lui Lavrov despre presupusul caracter nazist al ucrainenilor. „Niciodată, de la începutul războiului din Ucraina, Naftali Bennett nu a condamnat atât de sever un oficial rus”, constată The Jerusalem Post. Cotidianul îl citează pe politicianul israelian: „Trebuie să încetăm definitiv să folosim Holocaustul poporului evreu în scopuri politice.”
«Reductio ad Hitlerum»
Este vorba, așadar, de acea maladie a spiritelor inferioare numită de Leo Strauss „Reductio ad Hitlerum”. Ideea este că, într-o înfruntare verbală prelungită, cel mai stupid, violent și fără argumente va sfârși prin a-și compara adversarul cu Hitler, sau, dacă sunt mai mulții, cu naziștii.
Nici nu poate exista vreo îndoială asupra cuvintelor exacte folosite de Lavrov. Interviul său, acordat duminică unei televiziuni italiene (programul Zona Bianca de pe canalul Rete 4, aparținând grupului Mediaset al lui Silvio Berlusconi), a fost transcris în întregime de presa din Italia, de pildă de Corriere della Sera, care încearcă însă să diminueze violența formulării lui Lavrov, traducând: “până și Hitler avea origini evreiești” («anche Hitler aveva origini ebraiche»).
În realitate, însă, Lavrov vorbea despre «sânge evreiesc» («еврейская кровь») și nu poate să încapă vreo îndoială acolo, după ce textul original (Lavrov a vorbit în rusă) a fost publicat în întregime pe site-ul ministerului rus de externe și preluat tel quel de presa rusă, precum Kommersant, care pune sângele chiar în titlu: «Ambasadorul Rusiei a fost convocat la Ministerul de Externe al Israelului după ce Lavrov a spus că Hitler avea sânge evreiesc».
Război total?
Între timp, cum o scrie The Daily Telegraph, dacă Vladimir Putin declară, peste o săptămână, așa cum se așteaptă mulți, un război total Ucrainei, Occidentul se va confrunta cu chestiunea învingerii unei puteri nucleare. Roland Oliphant analizează în The Telegraph următorii pași probabili, pe măsură ce frustrarea față de Kremlin crește în rândul oligarhilor și oamenilor de afaceri ruși. În acest timp, George Magnus ia, tot în Daily Telegraph, în considerare modul în care China va face față consecințelor sprijinului adus lui Putin.
Deocamdată, este revelator pentru strategia diplomatică a Pekinului, așa cum o remarcă din nou Corriere della Sera, faptul că agenția oficială chineză Xinhua a dat cuvântul și Kievului, publicând în paralel interviuri atât cu rusul Lavrov, cât și cu omologul său ucrainean Dmitro Kuleba.
Un «pod prea îndepărtat»
Pentru Ucraina, podul de la Kerci care leagă Rusia de peninsula Crimeea a devenit deodată o importantă și justificată țintă militară. Doborârea „podului lui Putin” ar fi astfel o mare victorie simbolică pentru Kiev.
„Dacă am fi avut capacitatea să o facem, am fi făcut-o deja, iar dacă se va ivi ocazia, o vom face,”, a spus Oleksi Danilov, secretarul Consiliului Național de Securitate și Apărare al Ucrainei, referindu-sela un ipotetic bombardament asupra podului Crimeei.
Podul, care se întinde peste strâmtoarea Kerci, ce leagă Marea Neagră de Marea Azov, pleacă din oraşul continental rus Taman până în Peninsula Crimeea, conectată geografic cu partea continentală a Ucrainei.
Propaganda rusă laudă cu frenezie acest pod, care, întinzându-se pe 19 km, este cel mai lung pod din Europa, iar construirea lui a luat doar patru ani. Înainte de Putin, cum iarăși subliniază presa rusă, Nicolae al II-lea, Stalin si Hitler renunțaseră la proiecte similare, din pricina instabilității solului marin in strâmtoarea Mării de Azov. Naziștii au avut mai întâi ideea de a construi un pod peste strâmtoarea Kerci, apoi sovieticii.
Hitler îl trimisese în Crimeea pe arhitectul său oficial Albert Speer, care alesese punctul cel mai îngust între peninsulă și continent, podul, niciodată construit, urmând a avea o lungime de 19 km.
Putin a acordat contractul construirii podului tovarășului său de judo, pe care îl știe din copilărie, Arkadi Rotenberg, patronul firmei Stroigazmontaj. Atât Stroigazmontaj cât și Rotenberg se află pe listele sancțiunilor SUA și UE, iar costul estimativ al podului a fost cu mult peste 3,5 miliarde $.
Lung de peste 19 km, notează La Repubblica, „este podul cel mai lung din Rusia și chiar din Europa”.
Dar, dincolo de simbol, podul Crimeei, care traversează strâmtoarea Kerci, are și o importanță strategică evidentă, ceea ce îl face o țintă militară importantă, detaliază cotidianul italian, podul servind scoaterii din Crimeea a rezervele de grâu și mașinilor agricole furate de ruși în Ucraina, în zonele Melitopol și Herson [pentru a le transporta apoi în restul Rusiei, peste pod], amintește La Repubblica. În plus, pe acest pod trece și aprovizionarea militară, precum rachetele Bastion, care, lansate din Crimeea, au lovit Odesa pe 30 aprilie”.
„Războiul podurilor” în Ucraina
Mai mult însă, analizează La Repubblica, bombardarea sau distrugerea acestei artere ar face parte din „războiul podurilor” la care asistăm în prezent în Ucraina, unde aceste infrastructuri au devenit o țintă privilegiată. De exemplu, „pe 26 aprilie, rușii au lovit podul Zatoka de la gura Nistrului. O infrastructură strategică, deoarece leagă Ucraina de România, și deci de Europa. Pe acest pod, atât rutier cât și feroviar, treceau livrări de grâu și arme de import.
Trei zile mai târziu, ucrainenii au ripostat prin atacul asupra podului care leagă Crimeea de satul Iakimivka, lângă Melitopol, în sudul Ucrainei. „Era una dintre cele două linii de cale ferată care legau Crimeea de continent, conchide cotidianul italian. Acum a mai rămas doar una: podul de la Kerci, «podul lui Putin».”
Între timp, însă, cum o rezumă Washington Post, deși Rusia se pregătește să anunțe anexarea de noi teritorii în Ucraina, progresele sale militare în Donbas rămân firave (“minimal” and “anemic”).
Palestinienii: ostatecii unui comisar UE maghiar
Dar Israelul și Rusia apar însă în filigran și într-o mini-dramă internă a UE, care privește ajutoarele vărsate tradițional de Uniunea Europeană palestinienilor.
Cum o scrie Le Monde, fondurile UE destinate învățământului din teritoriile palestiniene sunt acum blocate de Olivér Várhelyi, comisarul european pentru extinderea UE și relațiile cu vecinătatea.
Olivér Várhelyi, un fidel al lui Viktor Orbán, premierul maghiar cu o atitudine extrem de ambiguă față de Putin și războiul din Ucraina, a blocat fondurile UE destinate palestinienilor, cerând o revizuire a manualelor școlare, acuzate de Israel a conține incitări la violență.
Mulți diplomați, la Bruxelles, vorbesc de un „scandal absolut”, care s-ar explica prin apropierea dintre Viktor Orbán și fostul premier israelian Beniamin Netaniahu.
Pe acest fundal, va fi interesat de urmărit evoluția pro-putinistului Viktor Orbán în contextul proaspăt stârnitelor tensiuni ruso-israeliene.
