S-ar putea crede că domnia Reginei Elizabeta a II-a a Marii Britanii e, pur și simplu, triumful banalității. Regina a intrat în al 70-lea an pe tron și, în tot acest timp, intervențiile ei au fost rarisime și prudente iar aparițiile publice numeroase și neutre.
Dar asta nu poate explica enorma revărsare de popularitate provocată de Jubileul de 70 de ani pe tron. Misterul e bine ascuns, adică e cât se poate de vizibil. Regina întrupează bunul simț.
Fără culoare politică și mereu deasupra disputelor, Regina e practic una din puținele manifestări de stabilitate permanentă cunoscute în lume. Singurul punct fix ireproșabil pe care oamenii îl pot invoca oricând, cu încredere. Regina nu are puteri și nu guvernează, dar exact asta o înalță și îi dă o credibilitate demult pierdută de oricine altcineva.
Venind la capătul a peste o mie de ani de monarhie anglo-britanică, Elizabeta a II-a e o persoană confirmată de istorie.
La 96 de ani, Regina e slăbită dar instituția pe care o duce mai departe e intactă.