Comentariul cunoscutei ziariste, cercetătoare versată a lumii comuniste și a epocii staliniste, în particular, Anne Applebaum, într-un articol de opinie din Washington Post, pornește de la o constatarea făcută zilele trecute de Pro Publica, un site independent, non-profit, de informații. Unul din programele utilitare folosite pentru a urmări publicitatea politică pe Facebook a fost dezactivat pe tăcute de același Facebook.
Programul funcționa ca o extensie a browserului și permitea detectarea unor campanii de publicitate politică, iar uneori și a publicului pe care îl aveau drept țintă. Alteori, extensia nu funcționa în mod adecvat, iar Pro Publica obișnuia în ultimul an să atenționeze de acest fapt Facebook-ul. Or, după toate aparențele, în cele din urmă responsabilii popularei companii au decis brusc că nu mai doresc să existe informație despre țintirea unor adversari prin campanii de publicitate politică.
Nu este singura decizie de acest gen, observă Anne Applebaum, un alt program/aplicație, menită să dea acces companiei la informații detaliate despre felul în care cei atașați de Facebook își folosesc telefoanele mobile a fost și ea dezactivată de compania Apple, care a interzis-o pe iphone.
Pentru analista politică americană cele două știri au ceva în comun, anume ilustrarea unei realități extrem de îngrijorătoare în lumea actuală a informațiilor. Reglementările rețelelor de informații nu mai țin de spațiul public. Nu cetățenii și nici Congresul american sînt astăzi cei care decid felul în care companiile își culeg datele, nici cît de transparente au ele obligația să fie. Companiile de înaltă tehnologie o fac ele însele, după voia lor.
„De ce contează?”, întreabă retoric Anne Applenbaum, pentru a răspunde: „Fiindcă aceste rețele de informații sînt cele din care cei mai mulți oameni își culeg astăzi informația și își fac o opinie despre politică, medicină, economie. Și fiindcă o asemenea rețea de informații este aceea care alimentează fenomene de polarizare a societății, care favorizează știrile de senzație în detrimentul celor constructive, și care distruge modelul de afaceri al jurnalismului local și de investigație.”
În această constelație, insistă ziarista americană, Facebook-ul este nominalizat cu prioritate fiindcă a devenit o forță dominantă în mediile de socializare – asemenea unui tip de monopol învechit, în calitate de proprietar și al Instagram-ului și WhatsApp. Același lucru se poate spune, însă și despre Google, forța ce domină cercetarea pe Internet, sau YouTube, proprietate Google, care domină distribuția de informație prin imagine video.
„Toate aceste companii acționează în funcție de propriile reglementări și algoritmi. Ele decid cum sînt strînse informațiile și cine le poate vedea. Ele decid felul în care este reglementată și supravegheată publicitatea politică și comercială. Ele decid chiar ceea ce ar fi de cenzurat. Sfera publică este fasonată prin aceste decizii, dar publicul nu are nici un cuvînt de spus.”
Anne Applebaum amintește și că a existat un precedent la acest moment istoric. Anume, în anii 1920-1930, cînd guvernele democrate s-au găsit brusc confruntate cu noua tehnologie a timpului, Radio-ul, între ale cărui staruri timpurii s-au aflat Adolf Hitler și Iosif Stalin.
Acestor realități, lumea democrată le-a impus o serie de limite atunci cînd a fost înființat BBC-ul, cu misiunea de a atinge toate zonele țării, de a «informa, educa și distra» și a aduce lumea împreună într-un soi de conversație națională, ce făcea democrația posibilă, în locul propagării unui singur set de opinii. Un alt răspuns a fost dat atunci în Statele Unite, unde ziariștii au acceptat un cadru de reglementare, un set de prevederi juridice, în funcție de care un post de radio era calificat pentru a obține o licență de emisie.
„Problema acum – scrie Anne Applebaum în Washington Post – este de a găsi pentru lumea mediilor de socializare un echivalent de legislație pentru acordarea licenței și a permisiunii de a emite, pentru a face ca tehnologia să lucreze în favoarea societății și a democrației noastre și nu doar pentru acționarii Facebook-ului.”
Și, încheie analista: „Dacă nu o vom face - dacă nu vom încerca măcar - nu vom mai fi capabili să asigurăm integritatea alegerilor sau decența în sfera publică. Dacă nu o vom face, pe termen lung, nici nu vor mai exista o sferă publică, nici democrații funcționale.”
