E mare vînzoleală iarăşi în arena politică moldovenească. Se apropie turul doi al alegerilor din Chişinău şi încep regrupările care să ajute candidaţii rămaşi în cursă. Se vorbeşte, se discută, se polemizează pînă la saţietate despre cine va cîştiga funcţia de primar al capitalei. Şi e o frămîntare similară cu cea din anii '90 sau cea din epoca lui Voronin. E ca şi cum de aceste alegeri ar depinde totul.
Eu am mai văzut frămîntări din astea de la 1991 încoace. Şi am mai văzut regrupări anunţate cu surle şi tobe care ulterior au născut un şoarece. Şi am mai văzut nişte învingători însufleţiţi care proclamau inceputul unei ere a prosperităţii şi a corectitudinii. Şi am urmărit discuţii lungi pe reţelele de socializare şi nu numai. Apoi nu se întîmpla mare lucru. De fapt, ca să fim drepţi, rămîneam în aceeaşi băltoacă a corupţiei şi sărăciei.
Vă mai amintiţi de fostul premier Ion Sturza? Vă mai amintiţi cum apărea el la PRO TV, încercînd să ne sfătuiască şi să ne călăuzească? El intra în dedesubturile politicii moldoveneşti, vorbea despre nereguli şi mişmaşuri, le explica oamenilor multe lucruri confuze. La un moment dat însă, domnul Sturza a realizat că degeaba arde gazul, a dat a lehamite din mînă şi ne-a lăsat singuri cu problemele noastre. Pentru Ion Sturza aici nu se mai putea face nimic. Îmi amintesc că am avut o strîngere de inimă atunci cînd fostul premier ne-a spus că ne abandonează. Şi de atunci mă tot gîndesc: avea sau nu dreptate Ion Sturza?
Şi tot uitîndu-mă la scena politică moldovenească, simt cum mă învăluie şi pe mine un soi de lehamite. Încerc s-o alung, parcă îmi reuşeşte, dar lehamitea revine şi iar încep să mă lupt cu ea.
