Ceea ce se poate modifică este însă abordarea acestor chestiuni, față de anii în care la Casă Albă s-a aflat Donald Trump.
Pentru Trump confruntarea s-a aflat pe primul plan: a impus sancțiuni, a denumit COVID19 „virus chinezesc”, a optat să provoace China în câteva împrejurări, toate părând reacții instinctuale, nu un plan strategic, bine gândit.
Liderii chinezi recunosc și ei că momentul geopolitic este delicat și că ce se decide acum poate afecta lumea, timp de decenii, o comparație posibilă fiind începutul războiului rece, după cel de-al doilea război mondial. Analiștii scot în evidență influența din ce în ce mai mare a Chinei, pe plan global, regimul autoritar din acea țară și faptul că Statele Unite au dat semne de slăbiciune în formularea unui răspuns adecvat.
Un studiu elaborat de Atlantic Council exprimă opinia că America are mijloace de a pune în revers anumite tendințe autoritatare ale Chinei sub președinția Xi Jinping, prin măsuri graduale. Alți analiști consideră că tendințele generale ale Chinei nu sunt reversibile, cel puțin într-un interval previzibil și ceea ce Statele Unite trebuie să facă este să țină sub control pornirile Beijinului. Alte propuneri vizează competiția tehnologică cu China, asupra căreia administrația Biden intenționează să se concentreze.
Un raport al unor cercetători americani, europeni și japonezi recomandă o alianță tehnologică a democrațiilor, care să stabilească standarde democratice și să aibă o piață comună. Alți analiști se pronunță pentru o decuplare tehnologică de China pentru a menține supremația americană. Consensul acestor specialiști este că dacă democrațiile nu întreprind ceva, China încearcă să reconstruiască sistemul internațional, in care Statele Unite au un cuvânt greu de spus, într-o versiune iliberală și nedemocratică. Ce e de făcut – e întrebarea mai complicată, fără răspunsuri clare până acum.
