Localitatea Selemet este cunoscută în raionul Cimişlia mai ales pentru piaţa agricolă care se întinde de-a lungul drumului, pe o distanţă de 1 km. Pentru a fi în pas cu evoluțiile economice, localnicii, în frunte cu primarul, au decis să construiască în centrul satului o piaţă modernă, în care să fie şi o hală pentru carne și lactate. Astăzi lucrările sunt în toi, iar sătenii speră să deschidă piața pentru cumpărători la toamnă.
Selemetenii se laudă că piața lor agricolă are o vechime de peste un secol. Tradițional, în fiecare duminică, târgoveți din localitățile megieșe veneau să-și vândă marfa în centrul satului, fiecare ce mai apucă să crescă prin gospodărie. Pe uliţa de lângă piaţă am întâlnit-o pe Eugenia Cotruţă. Norocul meu a fost să dau tocmai peste femeia care numără zilele până în septembrie, când ar trebuui să fie deschisă piaţa:
Eugenia Cotruţă: „Sunt vânzătoare în toată duminica!”
Europa Liberă: De când vă ştiţi?
Eugenia Cotruţă: „Dap’cum, or, din pensie nu poţi trăi.”
Europa Liberă: Dna Cotruţă vindeţi Dvs la piaţă?
Eugenia Cotruţă: „Lapte, smântână, tvorog (brânză), brânză închegată!”
Europa Liberă: Cum vă va schimba viaţa această piaţă?
Eugenia Cotruţă: „Nu vom sta în drum, nu vom sta în frig, în ploaie. Vin şi din alte sate la noi: Sagaidac, Suric, Satu-Nou, Basarabca – toţi vin aici la piaţă! În plus, dacă va fi piaţa nouă vor veni şi mai mulţi să lucreze, să facă o capică, or, cu pensia mizerabilă nu faci nimic.”
Pentru sătenii din localitățile învecinate, piaţa din Selemet este ca un colac de salvare, îmi spune Mihail Tătaru, de 71 de ani. Îşi aminteşte cum, copil fiind, venea aici cu părinţii să cumpere de-ale gurii:
„De ce vin la noi, în Selemet? Pentru că în Cimişlia preţurile sunt mari. Acolo, de exemplu, un kg de miere este 70-80 de lei, la noi, la Selemet, e 50 de lei. E atractiv, de asta vin oamenii. În plus, vor fi mai mulţi dacă va fi o piaţă civilizată, în care oamenii să nu stea pe marginea drumului cu smântână, cu lapte. Acum va fi la dos, normal! Îmi pare bine ce văd în ziua de azi, cum se schimbă satul nostru. Oamenii se duc în Europa, vin cu noi cunoştinţe, pot construi frumos, calitativ.”
Pentru modernizarea pieţei din Selemet, Primăria are de plătit peste 80 de mii de lei. Parte din bani au fost donaţi de sătenii plecaţi la muncă peste hotare. Pentru ca procesul să fie cât mai transparent, banii au fost transferaţi on-line, spune Eugenia Ene, reprezentanta Asociaţiei băştinaşilor din Selemet care astăzi uneşte peste o mie de migranţi:
„Buneii noştri, părinţii noştri, cresc pe lângă casă găini, ouă, cât de cât să aibă cele necesare. Ei vând acestea la piaţă. Din păcate, nu sunt condiţii, vând pe stradă şi este incomod atât pentru cei care vând, cât şi pentru cei care cumpără. De aceea noi am decis fiecare să contribuit cât poate, or, nu avem o taxă pentru noi, cei plecaţi. Fiecare cât doreşte, din puţinul pe care îl are, să dea ceva!”
Până astăzi, cu ajutorul băștinașilor migranţi a fost schimbat gardul cimitirului din sat, a fost renovată biserica şi creată o echipă de fotbal pentru adolescenţi. Primar independent, aflată la al patrulea mandat, Tatiana Badan, spune că sprijinul sătenilor de peste hotare reprezintă deseori singura scăpare pentru un ales local fără afiliere politică:
„Nu am avut acoperire politică şi foarte greu obţin finanţări pentru localitatea Selemet. De multe ori, în multe proiecte chiar am fost excluşi, pe acest criteriu politic. A fost un apel din partea mea ca primar către băştinaşi, care pot să ne ajute, să facem şi lucruri voluntare, să oferim mai bune condiţii. A fost şi este un sprijin enorm din partea băştinaşilor. Doar anul trecut de 380 de mii de lei a fost reconstruit un gard la cimitir din banii băştinaşilor migranţi şi doar în două luni!”
Partea leului din banii care vor fi cheltuiţi pentru modernizarea pieţei din Selemet sunt oferiţi de contribuabilii elveţieni – 20 de mii de dolari. De aproape doi ani, Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare încurajează localnicii din 23 de oraşe şi sate din ţară să-şi rezolve singuri problemele cu care se confruntă, fără a aştepta ajutor de la centru.
