Nimeni nu-l dorește, cu excepția statului agresor, care înainte de a apăsa pe trăgaci, își descarcă gurile de foc ale urii și acuzațiilor aberante la adresa victimei juruite. Regimul Putin, bolnav de revanșă, nu ar fi declanșat agresiunea împotriva Ucrainei fără o prealabilă „afânare propagandistică” a terenului și fără sugrumarea opoziției interne față de război.
În ciuda eșecurilor înregistrate pe câmpul de luptă, unde blitzkrieg-ul s-a împotmolit, dar și în pofida sancțiunilor economice dure impuse de Occident, psihoza militaristă este în plin avânt. Pesemne că n-au venit destule sicrie cu trupurile soldaților ruși, pentru a schimba percepția acestui popor îndopat cu talașul propagandistic al lui Soloviov și al celorlalte „trompete ale Kremlinului”.
Imobilitatea societății din țara sa îl face pe cunoscutul scriitor rus Mihail Șîșkin, rezident în Elveția, să declare într-un articol al său din The Guardian că „Rusia are nevoie de o înfrângere totală și zdrobitoare la fel ca Germania după cel de-al doilea război mondial”, pentru a-și asuma în sfârșit crimele pe care le-a comis de-a lungul istoriei și măcelul de azi din Ucraina.
Un radicalism etic de o anvergură similară l-am mai auzit doar din gura cunoscutei disidente ruse, regretata Valeria Novodvorskaia, care spunea că Rusia trebuie să-și facă mea culpa pentru toate războaiele pe care le-a pornit, să restituie teritoriile luate cu japca de la alte popoare, să treacă printr-o penitență morală, să renunțe pentru totdeauna la ambițiile imperiale, să devină o „Canadă” a Estului – democratică, deschisă, tolerantă, multiculturală.
Cei doi, Novodvorskaia, ieri, și Șișkin azi, le cer concetățenilor lor imposibilul. Războiul nu a produs, deocamdată, o mutație de mentalitate în societatea rusă, dimpotrivă: rușii ar fi gata să îndure și alte privațiuni, numai să revină la „măreția” de altă dată. Își susțin cu entuziasm „comandantul suprem”, consideră că Occidentul le vrea răul, iar manifestațiile anti-război, puțin numeroase, sunt reprimate cu cruzime, se pierd în abisul insondabil al unanimității pro-Putin.
Dar cum i-a schimbat pe moldoveni războiul din Ucraina? Trăim într-un stat democratic, nu există cenzură politică în Republica Moldova, adevărul despre tragedia ucraineană pătrunde nestingherit în casele noastre. Drama refugiaților ucraineni a pus în valoare nebănuite rezerve de generozitate și compasiune ale moldovenilor – calități și eforturi remarcate de partenerii noștri occidentali. Moldova este și va fi susținută pentru a face față greutăților acestei perioade.
Însă nu totul e la fel de uniform și încurajator, dacă vorbim de dispozițiile populare, mai ales că și războiul nu se știe cât va dura și ce grozăvii va mai scoate la suprafață.
Sondajul dat publicității de compania iData, pe 28 martie 2022, relevă cifre îngrijorătoare. Dacă duminica viitoare s-ar organiza alegeri, în parlament ar intra trei partide: PAS cu 23,3%, Blocul comunist-socialist cu 19,6% și „Shor” cu 11.0% (acesta din urmă triplându-și scorul). Ceilalți competitori s-ar situa sub 1%. E foarte mare numărul alegătorilor indeciși. Sondajul a fost realizat în luna martie a.c., pe un eșantion total de 1084 de persoane.
Cu alte cuvinte, cele două formațiuni pro-Est (blocul comuniștilor-socialiștilor și „Shor”) ar acumula împreună circa 30% din sufragii, și asta în plină agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei și, în anumite condiții, ar putea accede la guvernare.
Asta își doresc moldovenii? E greu să evaluezi impactul războiului din vecinătatea noastră. Imaginile cu orașele ucrainene distruse de armata lui Putin provoacă oroare și groază. Dar reacția subsecventă, reflexivă e diferită. Unor moldoveni agresiunea lui Putin le întărește voința de a ieși din sfera de influență a Rusiei, de a adera la NATO și la Uniunea Europeană, chiar și prin Unire cu România, pe când alți moldoveni ar recurge la proverbiala „plecare a capului”, s-ar învoi cu o nouă servitute – „pentru că vezi ce-au pățit ucrainenii, dacă se opun?!”. Nimic surprinzător. Basarabia a fost și a rămas un teritoriu negociabil și sacrificabil, la nevoie.
Predispozițiile capitularde în fața inamicului rus au avut mereu o reprezentare politică importantă în Moldova, după cum o demonstrează și cifrele sondajului iData. De aceea, chiar dacă „la vârf” – la vârful elitelor politice și intelectuale – războiul din Ucraina, cum spuneam, împinge Moldova în brațele Uniunii Europene, în „țara cea profundă” există și deloc neglijabile tendințe de sens contrar, întreținute de o educație defectuoasă și de o memorie pe care nu m-aș baza că reține corect cine ne-a făcut „bine” și cine ne-a făcut „rău” de-a lungul istoriei.
Sigur că dificultățile economice, scumpirile în lanț, cauzate de războiul din Ucraina, conduc la erodarea guvernării, care nu are nicio vină pentru ce se întâmplă dincolo de granițele noastre și face eforturi considerabile să mențină situația sub control. Totuși te-ai aștepta ca pe timp de război să avem o coeziune națională mai robustă, căci nu doar „stomacul” ne ghidează prin viață.
Sub bombele rusești, conștiința națională a ucrainenilor se forjează cu rapiditate, în Moldova însă, aflată și ea pe „lista lui Putin”, ca și alte foste republici sovietice, atitudini defetiste întâlnești la tot pasul. Iritați de prețuri, speriați de război, moldovenii, mulți dintre ei, ar fi gata să voteze partidele pro-rusești. Pentru ce merite? Care sunt soluțiile lui Voronin, Dodon, Shor, Chicu și ceilalți exponenți a taberei putiniste? Vor aduce ei bunăstarea și pacea în Moldova, vor coborî prețurile, ne vor reda sentimentul de siguranță pe care ni-l dorim?
Ce știu în mod sigur să facă partidele prorusești e să promoveze „neutralitatea permanentă”, garantată de armata rusă din Transnistria, să bage Republica Moldova în „ruskii mir”, în gulagul urmașilor lui Stalin.
Având în vedere toate aceste elemente, pentru Republica Moldova războiul din Ucraina se poate dovedi în mare parte un război inutil, așa cum „inutilă” a fost pandemia, pentru că n-am înțeles că sănătatea noastră colectivă depinde de responsabilitatea fiecărui individ. Îi ajutăm pe refugiați, dar ne asumăm semnificațiile dramei lor, înțelegem că amenințată este și libertatea noastră? Nu vorbesc de stratul acela destul de subțire de oameni educați, care citesc, se informează, protestează împotriva nedreptății și abuzurilor. Vorbesc de electoratul de bază. Un război e cu atât mai inutil, mai dureros, cu cât nu schimbă nimic esențial în viziunea celor care-l suportă. Și războiul încă nu s-a încheiat, încă nu știm câte vom mai îndura.
Nu totul depinde de bunăvoința partenerilor noștri occidentali. Soarta cererii de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană se va decide pe câmpurile de bătălie din Ucraina și... în subteranele „fondului nostru ne-latin”, care abia așteaptă să ridice capul, dacă lucrurile se complică.
