Anul trecut a intrat în vigoare legea privind reabilitarea persoanelor condamnate după 1945 în baza articolului 175 din Codul Penal german care prevedea pedepsirea relaţiilor sexuale între persoane de acelaşi sex. (Cf. „Germania: Reabilitarea homosexualilor”, Europa liberă, 22.3. 2017.) Legea prevede nu numai o reabilitare juridică a persoanelor condamnate, ci şi despăgubiri pentru cei care au fost pedepsiţi cu închisoare. Se estimează că între anii 1945 şi 1969 au fost condamnaţi peste 50.000 de bărbaţi. Potrivit unor relatări de presă se crede că în Germania ar fi aproximativ 5.000 de persoane care ar avea dreptul să ceară acum despăgubiri. Legea prevede că fiecare condamnat are dreptul să primească 3.000 de euro plus 1.500 pentru fiecare an de închisoare. (Legea îi vizează şi pe cei din Germania răsăriteană, unde condamnarea homosexualităţii a fost anulată în 1968, pe cînd în România, articolul 200 din CP, a fost abolit abia în 2001, ceea ce a pus capăt discriminărilor de stat pe motiv de orientare sexuală).
Cotidianul berlinez Der Tagesspiegel a aflat că de la intrarea în vigoare a legii reabilitării homosexualilor numărul celor care au solicitat despăgubiri este extrem de mic. Oficiul federal pentru justiţie a înregistrat doar 102 de solicitări. Șaptezeci și opt au fost soluţionate pozitiv. Din landul Berlin au fost înaintate numai șapte solicitări. Despăgubirile plătite pînă-n prezent se ridică la 54.000 de euro.
În legătură cu această stare de fapt, ziarul emite doar speculaţii, susţinînd că probabil multe victime ale măsurilor juridice anti-homosexuale din trecut suferă din cauza unor traume. Organizaţii civice sînt de părere că victimele evită să se adreseze procuraturii care trebuie să aprobe demersurile de reabilitare, iar cei îndreptăţiţi ezită să aibă contacte tocmai cu oamenii parchetului care expuneau rechizitoriile în faţa instanţelor de judecată.
Bundestag-ul (Parlamentul federal) a anulat deja în anul 2002, condamnările pronunţate contra homosexualilor din perioada nazistă. Astfel, cei condamnaţi pînă-n anul 1945 au fost deja reabilitaţi. Articolul discriminatoriu 175 din Codul penal care a rămas în vigoare şi după război, abia în 1994 a fost anulat integral.
În anul 2000, deputaţii Bundestag-ului şi-au exprimat regretul că articolul 175 a continuat să fie în vigoare şi după 1945. De curînd, şi preşedintele federal Frank-Walter Steinmeier s-a referit la prigoana homosexualilor, cerînd iertare victimelor discriminărilor juridice postbelice:
„Pînă acum, ei niciodată n-au fost pomeniţi asemenea altor categorii de victime. De aceea vreau să le cer astăzi iertare pentru durerile şi suferinţele îndurate, dar şi pentru lunga tăcere care a urmat.”
A fost pentru prima dată în istoria Republicii Federale ca şeful statului să pomenească explicit prigoana homosexuală postbelică. În acest context, Steinmeier desigur s-a referit şi la persecuţiile homosexualilor din perioada nazistă. În cuvîntarea s-a rostită în martie cu prilejul aniversării a 10 ani de la ridicarea monumentului în amintirea homosexualilor persecutaţi de către nazişti, preşedintele a atras atenţia şi asupra proliferării negaţionismului, în general, şi asupra tendinţelor de a relativiza crimele fasciste, în special:
„Şi dacă astăzi cineva mai neagă fractura singulară a civilizaţiei, o minimalizează sau relativizează, atunci acela nu numai că insultă milioanele de victime, ci doreşte conştient să deschidă răni vechi şi să răspîndească din nou ură. Acestor porniri trebuie să ne opunem împreună.”
