Aşadar, avem o stare de urgenţă care nu se ştie dacă se va deosebi prea mult de ceea ce a fost până la ea. Şi asta din simplul motiv că restricţiile Comisiei pentru Situaţii Excepţionale ori nu schimbă fundamental lucrurile, ori vor fi lăsate, ca de obicei, la latitudinea oamenilor. Ridică serioase semne de întrebare şi faptul că numai un singur membru al comisiei are legătură cu domeniul medical. Alături de ceilalţi membri şi umila mea persoană ar putea să treacă drept expert.
Cea mai mare nemulţumire, şi pe bună dreptate, a fost provocată de următoarea restricţie: „Se interzice circulația și aflarea persoanelor în spații publice: parcuri, păduri, terenuri de joacă, terenuri de sport, zone de agrement.”
E o bizarerie mare...
De parcă virusul nemilos ar hălădui în păduri şi parcuri. Şi iese că în restaurante, mall-uri şi cluburi COVID nu e un mare pericol. Doar pe terenul de sport şi în pădure e foarte periculos. E bine măcar că această restricţie era un soi de doleanţă şi primarii din Chişinău şi Bălţi au anulat-o imediat, realizând că utilitatea ei e inexistentă.
Am citit interdicţiile Comisiei sus-pomenite şi impresia mea e asta: Conducătorii se prefac că instituie nişte rigori, noi ne prefacem că le respectăm. Căci mare şi importantă rigoare e aceea ca oamenii să nu iasă din case în toiul nopţii, nu-i aşa? De parcă nu ziua toţi se îngrămădesc în troleibuze şi pieţe. Aşadar, un soi de restricţii care simulează un soi de activitate, chipurile şefii sunt preocupaţi de sănătatea oamenilor. În realitate, oamenii vor umbla cu măştile sub bărbii cum au făcut-o şi până acum. Cine o să le tragă masca pe nasuri? Se vor îmbulzi în cafenele, troleibuze şi mall-uri. O asemenea stare de urgenţă nu are cum să îmbunătăţească lucrurile, asta cred.
