Joi, adică ieri, am intrat împreună cu un coleg într-un restaurant şi am fost plăcut surprins. Chelnerii ne-au cerut certificatele de vaccinare, apoi buletinele de identitate. Şi altor clienţi veniţi după noi li s-au cerut certificatele. Deci era un control serios, unul de care n-am mai avut parte din martie 2020. Explicaţia e pesemne faptul că autorităţile au impus alte restricţii după ce în ultimele două zile am avut aproape 6.000 de infectări.
Rigoarea din acel restaurant contrasta însă foarte mult cu ceea am văzut în troleibuzul în care am urcat în aceeaşi zi. Pasageri fără măşti câtă frunză şi iarbă, şi îmbulzeală. Adică am trecut dintr-un loc în care regulile se respectă într-unul în care domneşte brambureala. Şi mai e ceva în troleibuzele noastre: duplicitatea. Pe uşi scrie că trebuie să urcăm cu măşti, o voce severă-îngrijorată ne spune în difuzoare că pericolul nu a dispărut şi că trebuie să fim vigilenţi. Iar pasagerii ascultă şi fac ce vor. Păi, poate renunţăm odată la ipocrizia asta? Ce rost are ea?
Nu am înţeles prea bine nici distincţia locuri „esenţiale” – locuri „neesenţiale”. Autorităţile ne-au lămurit că restricţiile vor funcţiona în acelea neesenţiale, de pildă în restaurante. De aceea mi s-a cerut mie certificatul în local. Iar în alea esenţiale, cum sunt magazinele şi farmaciile, intră toată lumea. Păi, dacă e aşa, să-mi lămurească mie cineva ce e transportul în comun, e esenţial sau e neesenţial? Sau brambureala din troleibuze e un semn că locul e esenţial?
Altminteri, urmăresc de aproape doi ani reacţiile autorităţilor la ofensiva Covidului şi remarc multă ezitare, multă nepricepere şi incosecvenţă. Vedem ce va va mai fi în săptămânile următoare.
