Retragerea anunțată a SUA din Tratatul privind Forțele Nucleare Intermediare (INF) nu este imediată și nici efectivă înainte de șase luni, ci e mai degrabă un ultimatum. Washingtonul a dat un preaviz de șase luni începând de sâmbătă 2 februarie, avertizând că se va retrage din tratatul semnat în 1987 dacă Rusia nu se conformează până atunci prevederilor adoptate reciproc acum 32 de ani prin tratatul INF.
Obiecțiile SUA poartă în primul rînd asupra infrastructurilor capabile de a lansa proiectile nucleare instalate de Rusia în enclava Kaliningrad, iar mai recent în Crimeea ocupată, altfel zis în partea europeană a teritoriului său și care pot atinge orașe europene și teritoriul țărilor din NATO.
Principala obiecție a Washingtonului vine de la noul de tip de rachete rusești, numite Novator 9M729 / SSC-8.
Tratatul din 1987 impune Statelor Unite și Rusiei "să nu dețină, să producă sau să testeze" rachete de croazieră lansate la sol cu o rază de zbor de 500 km până la 5.000 km "sau să producă lansatoare de astfel de rachete".
Rusia e bănuită că ar instala asemenea rachete atât în Crimeea, cât și în enclava militarizată Kaliningrad. Ministerul Apărării al Rusiei confirmase anul trecut transferul de baterii de rachete Iskander, capabile să transporte focoase nucleare, în enclava Kaliningrad, susținând că desfășurarea se va face ”pentru o perioadă scurtă de timp”. Rusia susține însă că noile sale rachete pot atinge ținte doar “la” maximum 480 de km.
Pentru a o dovedi, Kremlinul, și-a expus luna aceasta rachetele Novator în fața misiunilor militare străine de la Moscova, dar oficialii americani au obiectat că nu există nicio modalitate de a verifica informațiile oficiale ale Rusiei, deoarece rachetele au fost prezentate "static", într-un mod care nu permite a calcula distanța lor de zbor.
Rusia dispune acum de șase luni pentru a retrage sau dezamorsa acele rachete. Dacă nu o va face, însă, asta nu nu va însemna, desigur, că lumea riscă un război nuclear în viitorul previzibil. Cele două principale puteri nucleare ale planetei se aflau într-o stare de ostilitate permanentă mult mai acută decât cea de astăzi și înainte de semnarea acordului, înainte de 1987. De altfel, singura dată recunoscută când planeta s-a aflat în pragul unui război nuclear a fost acum mai bine de jumătate de secol, în cazul „crizei rachetelor din Cuba” în 1962.
Armamentul nuclear a fost văzut întotdeauna, de ambele părți, în primul rînd ca o armă psihologică, de descurajare a adversarului. Mecanismele intermediare de dublu control sunt multiple în ambele părți și lumea se află, teoretic, la adăpost de capriciul unui tiran care ar lua-o razna.
Asta în cazul SUA. În cazul Rusiei, joaca retorică cu armamentul nuclear e frecventă. În februarie anul trecut, deputatul în Duma și lider al Partidului Liberal Democrat din Rusia (LDPR, ultranaţionalist), Vladimir Jirinovski, afirmase la televiziune că el ar dori o "mică Hiroshima" pe teritoriul Ucrainei, însă a dat asigurări că emisia de radiaţii ar fi minimă.
Ideea lui Jirinovski era ca o bombă atomică de mici dimensiuni să fie lansată pentru a distruge reşedinţa preşedintelui ucrainean Petro Poroşenko.
