Ovidiu Nahoi, comentator pentru Dilema Veche, consideră alegerile recente din Austria drept punct final al acestui an electoral european. Practic, a „fost evitat răul cel mai mare. Valul ce părea să măture totul după momentele Brexit și Trump a fost îndiguit. Formațiunile susținute atât de către liderul de la Washington, cât și de cel de la Kremlin, care promiteau distrugerea Uniunii Europene, nu au câștigat poziții dominante în nici un stat membru”. În schimb, au pătruns substanțial în multe dintre Parlamente, iar „prețul politic plătit pentru această îndiguire”, spune Ovidiu Nahoi, este că „formațiunile din spectrul tradițional, cu precădere cele de centru dreapta, au considerat că trebuie să împrumute, mai mult sau mai puțin, din limbajul și din abordarea extremei”.
O analiză a lui Valentin Naumescu publicată pe platforma contributors.ro arată însă că momentele cheie ale anului electoral european nu s-au încheiat. Urmează alegerile din Cehia, care, deși nu o duce deloc mai prost decât înainte, ar putea da spectacolul „unei alte ţări mici din Europa Centrală (...) scufundându-se în mlaștina unui vot esenţialmente anti-UE”. Sunt consecințe și pentru România: „Cercul se strânge în regiunea noastră, iar Germania pare tot mai departe şi mai concentrată pe adâncirea integrării ei cu Franţa, de parcă s-ar fi resemnat deja cu gândul că Uniunea Europeană extinsă nu mai poate fi menținută într-o singură viteză”. „Rezultatul apariţiei unui bloc eurosceptic în Europa Centrală nu va fi renunţarea la reforma Uniunii Europene, ci dimpotrivă, accelerarea ei şi riscul ruperii solidarității Vest-Est. Nucleul franco-german va realiza că nu mai are sens să mizeze pe susţinerea ţărilor din Europa Centrală, (...) şi va merge înainte într-o formulă restrânsă”. Deocamdată, România se declară profund pro-europeană, dar Naumescu spune că „în politica eșalonului doi mocneşte, deocamdată nerostită (deși adusă cu tot mai multă îndrăzneală în discuţie de coaliţia baronilor centrali și locali ai PSD-ALDE), opţiunea otrăvită a neamestecului în treburile interne” . E vorba de „clişeul favorit al corupţilor şi incompetenţilor, (...)bdrapat în culorile unui suveranism ieftin şi al refuzului de compliere la reguli, norme şi standarde universale, verificabile din exterior”. România nu va scăpa, așadar de valul de euroscpeticism, care, consideră acest analist politic, va lovi cel mai probabil peste două cicluri electorale (în 2024).
Ieri în Parlamentul de la București, ministrul demisionar PSD, Rovana Plumb, a obținut un nu majoritar ca răspuns la cererea Direcției Naționale Anticorupție de a o ancheta penal. „Regimul Dragnea este mai mult decât opera unui singur politician ambiţios şi rapace, scrie Ioan Stanomir pe contributors.ro. Este expresia metastazei politice şi instituţionale ce afectează România de astăzi. Regimul Dragnea îşi are coerenţa sa proprie, dincolo de luptele interne care îl macină (...) este imaginea însăşi a PSD, ca partid ce duce mai departe moştenirea patrimonialistă a comunismului ceauşist. Regimul Dragnea poate supravieţui domnului Dragnea însuşi”, iar votul de ieri „este proba acestei continuităţi”.
Brândușa Armanca este preluată pe aceeași platformă cu articolul său din 22, în care arată că PSD nu-și abandonează ținta, în ciuda disensiunilor interne: acaparează instituție după instituție (mai nou, Agerpres), cu accent ferm pe tot mai firava presă independentă.
