„Formula Steinmeier” stârnește neliniște în Ucraina și în Republica Moldova. Ea a fost adusă în discuție ca soluție pentru încheierea conflictelor din estul Ucrainei, la Minsk, unde a avut loc o reuniune a grupului trilateral Franța, Rusia și Germania dedicată acestei chestiuni. Cele trei state aveau deja conturat un plan, devoalat numai până la formula „statut special”, fără să știe însă dacă și Ucraina va fi de acord. Cristian Unteanu abordează subiectul în analiza apărută pe blogurile Adevărul și arată că președintele ucrainean Volodimir Zelenski a fost în principiu de acord, ceea ce i-a scos instantaneu în stradă pe foștii naționaliști radicali ai „maidanului”. Zelenski a agreat ideea de statut special pentru Donbas și cu intrarea lui în vigoare imediat după semnarea unui eventual acord. Promisiunea de a face să înceteze ostilitățile în zonă este astfel îndeplinită, dar, scrie Unteanu, „dacă acest «statut special» va fi aprobat în cadrul Summitului viitor al «formatului Normandia», ar fi vorba despre una dintre cele mai mari victorii diplomatice ale Rusiei care reuşeşte marea operaţiune la care lucrează de mai mult timp”. Destul ca noul președinte să fie numit în țara lui inclusiv „trădător”. Și nu e exclus un acord, avât în vedere scăderea vizibilă a interesului StatelorUnite și al Marii Britanii de a sprijini Ucraina. „În contextul a ceea ce se petrece acum la Washington şi Londra, greu de crezut că cineva de acolo mai are timp să conceapă un plan de anvergură pentru a prelua iniţiativa de la europeni şi, ca atare, îi lasă singuri (pe ucraineni) să descurce toate lucrurile cu Moscova”, citim în articolul lui Cristian Unteanu.
Analiza semnată tot pe blogurile Adevărul de Iulian Chifu are aceeași temă și este o continuare a celei publicate ieri. El arată că soluția numită acum „Steinmeier” nu e nouă. Ea rămâne „în cadrul liniilor generale îmbrăţişate de Ucraina şi în perioada Poroșenko, singura diferenţă marcantă este acceptarea ideii de statut special ca pas de făcut chiar înainte de lansarea procesului de retragere a trupelor. E un compromis costisitor pentru actualul preşedinte, care aduce deja probleme, iar a forţa cedări suplimentare e nerealist”. Chifu, din care am citat, mai spune că se poate aproxima conținutul formulei „statut special” pivind către legea adoptată de Republica Moldova în 2005, când s-a decis că se poate crea la Chișinău o instituție pendinte de Transnistria, dar care să aibă o arie de competență nu mai mare decât presupune păstrarea integrității statale. Potrivit analistului publicat de Adevărul, Rusia nu a câștigat mare lucru acum la Minsk, dar „pe politica câştigurilor în paşi mici, chiar şi validarea acelui statut special poate fi o cedare importantă, în jocul de durată al controlului Ucrainei de către Rusia lui Putin”.
Pe fondul discuțiilor despre Ucraina, Maia Sandu, premierul Republicii Moldova, s-a văzut nevoită să precizeze că „Reprezentantul Chișinăului nu va semna niciun document cu privire la federalizarea Republicii Moldova la reuniunea în formatul '5+2' din 8 - 10 octombrie de la Bratislava cu privire la rezolvarea diferendului transnistrean”. Precizarea răspunde și declarației de acum câteva zile a șefului misiunii OSCE la Chișinău, care a invocat acordarea unei autonomii Transnistriei, similară cu cea a Găgăuziei, regiune autonomă din 1995.
