Valentin Naumescu analizează pe site-ul contributors.ro fațetele înfruntării prin declarații dintre Statele Unite și Rusia pe tema suspendării Tratatului INF, după ce Rusia a cerut expres Americii să distrugă scutul antirachetă de la Deveselu. Un Donald Trump inteligent sau bine consiliat nu ar renunța la scut, și Naumescu explică: „Scutul antirachetă, fără să fie «îndreptat împotriva Rusiei» în sens agresiv, diminuează incontestabil potenţialul de intimidare al acesteia asupra Europei. E ca şi cum ai împărţi veste anti-glonţ locuitorilor unui cartier terorizat vreme îndelungată de o bandă de gangsteri din apropiere”.
Instalația aceasta „(şi orice bază militară) este un excepțional instrument al puterii formale și informale americane în Europa și o neprețuită resursă de negociere a acestei puteri în relațiile bilaterale cu alte state, fie mai mari, precum Rusia, fie mai mici, precum Polonia sau România”. Evident, adaugă analistul, „scutul nu va fi folosit niciodată. America aduce însă în regiune un instrument care reduce teama de Rusia, iar gândul în sine că ţările din regiune nu s-ar mai teme de Rusia pare insuportabil la Moscova”.
Mandatul lui Trump nu se va încheia înainte de promisa negociere cu Rusia, mai scrie Naumescu, iar președintele american și-a devoalat deja tactica: rupe tratatele deja încheiate pentru a le renegocia în termeni mai avantajoși pentru America, iar formula ar fi început să dea rezultate. Una peste alta, „de ce ne-a fost frică încă din ianuarie 2017, înainte de inaugurarea preşedintelui ales Donald Trump (…) adică de o includere a temei scutului antirachetă de la Deveselu pe agenda negocierilor ruso-americane ale acestui mandat, se pare că nu vom scăpa”.
În săptămânalul Observator cultural, Cristian Pârvulescu prefațează apropiatele alegeri europarlamentare, arătând că ele „ar putea conduce la o altfel de Europă”. Partidele iliberale și populiste speră să obțină un număr semnificativ de fotolii în Parlamentul European, iar analistul nu neagă ipoteza. Totuși, legislativul european va continua probabil să se susțină pe cei doi piloni actuali – Partidul Popular European și Alianţa Socialiștilor și Democraţilor. Cele două grupuri vor pierde însă din portanță în favoarea populiștilor, care ar putea câștiga circa 150 de locuri. Efecte încă nebănuite va avea în viitorul apropiat păstrarea în PPE a unui partid cum este Fidesz-ul lui Viktor Orban, iar la socialiști – a Partidului Social-Democrat din România.
Pârvulescu arată cât de multe sunt necunoscutele legate de plecarea sau rămânere în Uniune a britanicilor. Dacă Brexit-ul are loc la sfârșitul lui martie, se vor alege cu 50 de parlamentari mai puțin, or nici până la ora de față nu se știe câte locuri sunt propuse votului. O informație mai puțin vehiculată în presa din România este aceea că grupul Conservatorilor și Reformiștilor europeni și grupul European al Democraţiei Directe ar fi puternic diminuate de plecarea britanicilor și s-ar putea uni. O susțin premierii italian și polonez. S-ar naște astfel „o axă Roma-Varșovia, după modelul Axei Roma-Berlin de acum opt decenii, la care ar putea adera, din România, partidul lui Călin Popescu-Tăriceanu”.
Despre Tăriceanu, o știre difuzată de site-ul stiripesurse.ro spune că s-ar coaliza cu liderul liberalilor, Ludovic Orban, pentru a sprijini revenirea la alegerile de primari în două tururi de scrutin, în loc de unul, cum este acum. Miza ar fi că, în turul al doilea, „toate celelalte partide se pot alia într-o largă coaliție împotriva PSD”.
