Pentru că ziua de apariție a săptămânalului Observator cultural este joia, editorialul lui Ovidiu Șimonca avea tot dreptul să se întrebe dacă România va avea curând Guvern. El notează că Partidul Social Democrat s-a gândit să pună toate piedicile posibile: a încercat să țină la sol avioanele în care se găseau parlamentari ai opoziției, în ziua moțiunii de cenzură. Vor boicota probabil cvorumul în ședințele Birourilor permanente reunite și respectiv de plen. Ce vrea în fond PSD? Nu doar să cadă la vot Guvernul Ludovic Orban, ci eventual să fie amânată la infinit aprobarea lui. Să cadă la voi două guverne? De ce nu? Dizolvare a parlamentului? Păi în decembrie? Asta nu le convine parlamentarilor. „În toată această harababură politică, scrie Șimonca, vom ajunge în decembrie. Şi se vor împlini 30 de ani de la căderea lui Ceauşescu”.
Sebastian Burduja, care scrie pentru ziare.com, spune că România are acum cea mai mare nevoie de lideri. Lipsa lor explică inclusiv prin exodul fără precedent : 6 milioane de români au emigrat în ultimii 30 de ani. Unul din rezultate e și „realizarea” acasă a 43 de milimetri de autostradă pe cap de locuitor rămas.
Dar lucrurile merg înainte. G4 media extrage din programul de guvernare difuzat de premierul desemnat ceea ce privește statele vecine. Republica Moldova se va afla pe primul loc în lista de priorități. „România va continua politica de sprijin al drumului european al Chișinăului, inclusiv prin consolidarea instituțiilor democratice, precum şi prin proiectele bilaterale de interconectare strategică”, scrie în capitolul de care va fi responsabil Bogdan Aurescu.
Numai că, scrie tot pe site-ul G4Media Cristian Pantazi, „programul de guvernare al Guvernului Ludovic Orban oferă puține motive de bucurie. Un Guvern de tranziție, așa cum l-a proiectat președintele Iohannis, blocat la mantinelă de un Parlament evident ostil oricărei reforme”. Dacă situația gravă din economie nu e corectată radical, „în maximum doi ani România va cheltui cu mult mai mult decât va produce. E matematică pură, iar cinicii din PSD o știu perfect. Eliminarea lor de la guvernare le pică mănușă într-un moment în care se adună nori negri deasupra economiei românești, la fel ca în 1996 sau 2009, când era evident că partidele venite să repare situația vor fi măturate de istorie”.
Nu e deloc simplu, dar, scrie Pantazi, „rolul de gestionar fără ștampilă al trebilor țării, de schior care merge pe urmele adânci lăsate de PSD în zăpadă nu e ceea ce trebuie acum României”. Se poate și altfel. „Tăriceanu e în pierdere mare de portanță în ALDE, Ponta e necredibil după ultimele ieșiri publice. După pierderea plauzibilă a alegerilor de către Viorica Dăncilă, în PSD se va declanșa războiul intern pentru putere (…). Va fi momentul unui blitzkrieg, o lovitură rapidă prin care Guvernul să ia rapid, într-o săptămână, măsurile necesare pentru a repara, măcar în parte, marile dezechilibre lăsate de PSD”.
