Două țări au intrat în 2022 cu o situație politică ce nu putea fi prevăzută cu câteva luni înainte: Republica Moldova și Bulgaria. Sorin Ioniță abordează subiectul pe contributors.ro și vorbește despre două „cupluri Harvard” aflate la conducere la Chișinău, Maia Sandu și Natalia Gavriliță, și respectiv la Sofia, noul premier Kiril Petkov și ministrul de finanțe Asen Vasiliev. „Cum de s-a putut întâmpla aşa ceva în două societăţi est-europene sărace şi clientelare, după un întreg deceniu de diatribe populiste anti-elită, nu doar în regiunea noastră, ci în toată Europa. Trăim vremuri când e de ruşine să etalezi diplome prestigioase”. Ioniță pomenește teoria politologului bulgar Ivan Krastev: „competența şi validarea profesională externă devin în regiunea noastră mai curând un dezavantaj electoral, lumea stresată de crize şi incertitudine fiind convinsă să voteze mediocrități reprezentative”. Comparația se extinde și către România, unde nevoia de politicieni inteligenți și bine pregătiți era cel puțin la fel de mare. Dar Uniunea Salvați România, care a încercat s propună o asemenea alternativă, nu a reușit să câștige puterea. Fără puterea reală, „ei trebuie să negocieze fiecare pas cu generalii și oamenii de casă ai SRI, SIE, STS, SPP, armată etc. Capturarea politicii de către servicii secrete şi militari nu este nicăieri în regiune atât de mare ca în România”, arată Sorin Ioniță. În această parte a Europei, regula este, consideră analistul, „persiflarea permanentă a rarelor episoade de competentă la guvernare şi tăcerea strategică atunci când armate de nătărăi duc regiunea noastră de râpă”.
Într-un interviu consemnat de Sabina Fati pentru Deutsche Welle, istoricul Stefano Bottoni, care predă la Florenţa istoria Europei de Est, discută stadiul integrării maghiarilor în România. Este și tema unui volum recent publicat la Editura Humanitas, în care afirmă că „Ţinutul Secuiesc poate fi descris legitim drept un exemplu de consolidare reuşită a unor relaţii interetnice instabile”. Prima fază a integrării maghiarilor se leagă de Stalin, „iniţiatorul Regiunii Autonome Maghiare”. A doua integrare a avut loc după 1989 și, una peste alta, povestea Transilvaniei e mai degrabă una de succes, pentru că ar fi putut fi mult mai dramatică, spune istoricul. Ultimii 15 ani însă au înregistrat un blocaj în acest proces de integrare, situabil undeva în intervalul 2005-2007. Iar după 2010, odată cu venirea la putere a lui Viktor Orban în Ungaria, „acest proiect de integrare soft promovat de Bucureşti, a eşuat total”. Câtă vreme Budapesta se dezinteresase de conaționalii săi de peste granițe, maghiarii din România „începuseră să creadă cu sinceritate că România putea deveni pentru ei, nu neapărat o patrie în sens sentimental, dar o ţară normală în care să se simtă respectaţi şi să trăiască decent”. Dar oferta de cetățenie maghiară le-a schimbat optica. Stefano Bottoni, invitatul Sabinei Fati la Deutsche Welle, observă însă un comportament paradoxal : multe face Budapesta, dar nu și propagandă antivaccin. Ungurii din Transilvania se informează din presa de limbă maghiară și totuși, în rândul lor rata vaccinării e foarte scăzută, la aproape o treime față de cea din Ungaria. Și da, Ținutul Secuiesc ar putea fi o enclavă secesionistă precum Abhazia și celelalte, dar până și Vladimir Putin știe că nu va fi, fie și numai pentru România și Ungaria fac parte din aceeași alianță militară.
