Linkuri accesibilitate

#Noi facem un spital și hărțuiala ONG-uilro de către guvern (Oana Gheorghiu/republica.ro)


Relațiile româno-maghiare (Zoltan Rostas/Dilema Veche).

Organizația nonguvernamnetală #Noi facem un spital construiește la București un spital de oncologie pediatrică. Banii provin din donațiile cetățenilor și ale firmelor. Lucrările sunt avansate, dar Oana Gheorghiu, co-președinta ONG-ului, scrie pe site-ul republica.ro că de mai bine de un an ONG-urile sunt hărțuite de guvern, prin reglementări de natură să le blocheze activitatea. Anul trecut, ministrul de finanțe a decis fără consultare că 99% din ONG-uri pierd posibilitatea de a primi 20% din profitul companiilor. Dreptul acesta, prevăzut de legislația fiscală, fusese restrâns la unitățile de cult și ONG-urile care asigură servicii sociale acreditate. „Să faci un spital în România nu e un serviciu acreditat. Să ajuți copiii din comunitățile sărace nu e un serviciu acreditat. Să faci monitorizarea achizițiilor publice și a politicilor publice, în general, nu e un serviciu acreditat. Să asiguri medicamente oncologice, pe care statul român nu e capabil să le asigure, nu e un serviciu acreditat. Și exemplele pot continua”, scrie Carmen Gheorghiu. În cele din urmă, Finanțele au renunțat, dar au inventat un Registru în care toate ONG-urile trebuie să se înscrie la ANAF până la 1 aprilie. Mai sunt două săptămâni și Registrul nu există! „Noi facem un spital, iar Ministerul de Finanțe nu e în stare să facă un (…) amărât de registru!”, care nici nu are vreun rost: „ANAF are deja toate informațiile necesare, știe dacă ne-am depus la timp declarațiile și bilanțul, știe dacă avem datorii la stat, are deja la îndemână toate mijloacele necesare pentru a ne monitoriza”.

15 martie este Ziua maghiarilor de pretutindeni. Profesorul de sociologie Zoltan Rostas scrie în Dilema Veche un articol despre relațiile româno-maghiare. Le descrie ca pe un fenomen care de derulează într-o „cușcă fără gratii”. Prejudecățile conviețuirii româno-maghiare sunt un cerc vicios, crede Rostas. Natura adevărată a acestor relații nu se deduce din inflamările ciclice propagate prin politicieni, via mass media, ci din observarea comportamnetului oamenilor în comunitate. Zoltan Rostas l-a dat chiar o temă studenților săi: să facă asemenea observații. A rezultat o listă lungă de preocupări, cu nimic deosebită la etnicii maghiari față de români. „Această afirmație poate fi verificată de oricine, cu condiția să folosească exclusiv mijloace de transport în comun și să frecventeze spații publice intens circulate. Dacă cititorul face acest exercițiu antropologizant, o să observe că liceenii discută despre modă, «scule» și eventual despre răutatea «profilor», angajații despre șefi, muncă în străinătate și despre boli, pensionarele tot despre boli, aprovizionare, lipsă de bani, pensionarii despre «hoții de politicieni»”. „Dacă ne uităm mai atent, spune profesorul Rostas, războiul adevărat este intraetnic, între grupuri mari de interese”.

Altele sunt problemele României. În Ziarul financiar, analistul economic Dragoș Cabat constată că în ianuarie România a înregistrat un salt enorm de deficit comercial (1,2 miliarde de euro într-o singură lună). Se consumă și nu se investește. „Guvernul nu a înţeles asta atunci când a decis să cheltuiască doar pentru consum şi nu şi pentru investiţii publice care ar fi presupus ca autoritatea publică să ia comenzi din economia internă. Când ai investiţii, ai un efect de mutiplicare în economie. Băncile te creditează pentru că se vede ceva de pe urma acelor bani. Dacă băncile dau credite, au ele nevoie de bani şi atunci cresc dobânzile la depozite ca să atragă ban. Crescând dobânzile la depozite, oamenii îşi vor depune banii şi în bănci şi, astfel, creşte economisirea. Acesta este cerul virtuos”.

Opinia dvs.

Arată comentarii

Aplicația pentru mobil/tabletă

XS
SM
MD
LG