Italienii au votat așadar pentru reînoirea Parlamentului compus din 650 de deputați și 315 senatori. Singurul lucru relativ clar la ora actuală este în ce direcție au mers voturile celor aproximativ 46 de milioane de alegători, între care s-au aflat și români și moldoveni stabiliți de mai multă durată în Italia. În paranteză fie spus, comunitatea românească este cea mai importantă între cele de imigranți, însumînd 1.700.000 de persoane.
Potrivit rezultatelor preliminare, după numărătoarea buletinelor din circa 95% din birourile de vot, coaliția de dreapta, alcătuită de fostul premier Silvio Berlusconi și partidul său Forza Italia cu două alte formațiuni de extremă dreaptă, Liga lui Matteo Salvini și Fratelli d’Italia a lui Giorgio Meloni, s-ar situa pe primul loc cu un total de aproximativ 37% din voturile exprimate. Cum se observă în presa internațională, în interiorul acestei alianțe, formațiunea care domină este cea a lui Matteo Salvini, Liga, partid anti-imigraționist și euro-sceptic, aliat, de altfel, cu Frontul Național din Franța și Marine Le Pen.
Dacă Salvini pretinde retoric deja că ar avea „dreptul și
datoria de a guverna în următorii ani”, șansele coaliției de a obține majoritatea în Parlament – care i-ar da teoretic acest drept – par să fie nule. Pragul la care se poate vorbi de o majoritate îl constituie o cifră de 40%...
Partidul despre care se afirmă că a reușit să facă o breșă „istorică” este cel populist, Mișcarea 5 Stele (M5S), creditat potrivit acelorași rezultate preliminare cu aproape 32% din voturi. Formațiunea constituită în 2009 de comicul Beppe Grillo a făcut o campanie concentrată pe problema corupției și așa-numetei „caste” politice italiene, iar câteva zile înainte de alegeri a prezentat publicului un posibil guvern.
În sfîrșit, în cădere absolută, Partidul Democrat, de centru stânga, al lui Matteo Renzi, aflat la putere, nu a făcut decât să confirme declinul din ultimul an, obținînd doar ceva mai puțin de 20%. Este un scor, notează analiștii, la numai jumătate față de cel obținut în 2014, la alegerile europene.
În fața unei realități neliniștitoare pe care o constituie cei aproximativ 690 de mii de imigranți primiți în Italia din 2013 și a refuzului partenerilor europeni de a-i susține pe acest plan pe italieni, nimeni nu se miră cu adevărat de rezultatul alegerilor, într-o Europă în care populismul și euro-scepticismul sînt relativ bine ancorate în aceste zile.
Dacă rezultatele preliminare se confirmă, analiștii sînt de acord că sînt de așteptat negocieri îndelungate și complexe, una din perspectivele cel mai îngrijorătoare pentru Uniunea Europeană fiind posibilitatea unei alianțe între Liga și Mișcarea 5 Stele, care, potrivit proiecțiilor electorale ar putea avea împreună o majoritate confortabilă în ambele camere. Dar, pentru moment, liderii celor două partide au respins categoric această posibilitate, caracterizată, de altfel, în Italia drept o formulă imposibilă de „guvernare”.
Consultările reale sînt așteptate să înceapă abia la
sfârșitul lunii, după ce vor fi aleși președinții celor două camere. Între timp, președintele Italiei, Sergio Mattarela, ar putea acorda ceea ce se numește un „mandat de explorare” unei personalități considerate capabilă să reunească o majoritate parlamentară.
