Statele Unite ar putea intra într-un conflict cu China, scrie politologul conservator Robert Caplan în Foreign Policy, însă America ar putea câștiga făcând dovada unei mai mari răbdări înțelepte decât China.
Robert Kaplan este bine-cunoscut la noi pentru cartea sa Balkan Ghosts (1993), unde se minunează, la începutul anilor 1990, vizitând sediul Opiniei Studențești în Iași, să audă de la tinerii Cristian și Alina Mungiu că românii au trăit mai bine sub naziști decât sub comuniști. Kaplan este evreu, așa că nu a fost încântat nici să audă de la cei doi Mungiu că Antonescu ar fi fost un erou și că evreii n-au fost patrioți și i-ar fi ajutat pe ruși.
Prezentând pogromul din Iași, Kaplan amintește acolo pe larg și cine au fost legionarii și cum „fascismul românesc, precum si comunismul românesc, nu au fost câtuși de puțin afaceri banale (by no means standard-issue).”
În prezentul studiu despre „noul Război Rece”, Kaplan explică cum conflictul a început deja, întrucât asalturile neîncetate ale hackerilor chinezi asupra Pentagonului constituie deja un act de război. Situația va dura decenii și se va înrăutăți, scrie el, indiferent de zâmbetele președinților Chinei și SUA în ședințe foto oficiale.
E vorba de un război încă „rece”, deoarece diferențele și divergențele dintre cei doi giganți sunt fundamentale și nu pot fi aplanate.
Kaplan nu o spune in studiul său, dar problema este și financiară. Statele Unite își văd scăzând superioritatea militară într-un ritm primejdios și ar putea pierde un război împotriva Chinei sau a Rusiei, cum a arătat-o un raport făcut public de o comisie bipartizană pe care Congresul a creat-o pentru a evalua strategia de apărare a administrației Trump.
În opinia acelei comisii de 12 experți, China și Rusia caută să domine în regiunile lor și au capacitatea de a-și folosi puterea militară la nivel global, deoarece guvernele lor autoritare urmăresc construirea unor dispozitive militare care vizează direct America.
Armata americană, care s-a bucurat de o dominație necontestată vreme de decenii, nu reușește acum să primească resursele și atenția necesare din partea administrației pentru a putea depăși China și Rusia într-o cursă pentru puterea militară care amintește într-adevăr de Războiul Rece.
În primul rând, scrie Kaplan, chinezii vor căuta să împingă SUA afară din Pacificul de Vest. Pekinul vede Marea Chinei de Sud așa cum SUA vedea Marea Caraibelor în sec. XIX și XX: principala cale maritimă de expansiune. Dar americanii nu vor pleca de acolo. SUA se consideră pentru totdeauna o putere militară a Pacificului. China este, de aceea, o amenințare mai mare pentru SUA decât Rusia.
În privința competiției comerciale, insistă Kaplan, atât trumpiștii (Trumpsters) cât și democrații sunt de acord că Pekinul joacă necinstit: fură proprietate intelectuală, fuzionează companii de stat si private, astfel încât acestea să se bucure de avantaje în afara competiției, manipulează moneda etc. Negocierile comerciale nu vor modifica asta. De altfel, tensiunile comerciale nu pot fi separate de cele militare.
Și, desigur, peste toate vin să se suprapună divergențele ideologice. Vreme de decenii, SUA și Occidentul în general au învățat să tolereze autoritarismul luminat al lui Deng Xiaoping și al succesorilor săi. Dar odată cu Xi Jinping, China a trecut direct la dictatură. China nu mai e condusă acum de un grup de tehnocrați necarismatici, ci de un președinte pe viață care controlează totul și impune un cult al personalității. O lume distopică, digitalizată, filmată în permanență, „lumea creditului” social pe puncte, o lume în care Internetul a devenit o unealtă de dominare.
„Tehnologia încurajează conflictul, mai degrabă decât să-l evite”, scrie Kaplan. Posibilitatea unui conflict cu SUA va depinde de cât de mult vor dori chinezii să ocupe Taiwanul. Un război poate, de altfel, să înceapă și dintr-un accident, dintr-o ciocnire întâmplătoare.
Concluzia lui Kaplan este că SUA și Occidentul ar trebui să se teamă mai degrabă de o Chină în declin, una în care creșterea economică va încetini și care va avea o clasă de mijloc nemulțumită. Prosperitatea sporește riscul tulburărilor politice.
Deocamdată, singurul lucru care împiedică Pekinul să intre într-un conflict direct cu Japonia vecină este riscul de a pierde. A pierde militar în fața Japoniei ar fi o umilință atât de mare, încât asta ar pune în pericol stabilitatea Partidului Comunist. America trebuie să aibă răbdare, așadar. Cu cât China devine mai autoritară, cu atât se va putea prăbuși mai repede și mai sigur.
