Robert Badinter s-a născut la 30 martie 1928 la Paris în familia unui comerciant evreu care emigrase din Basarabia.
Când Robert avea numai 14 ani, tatăl său s-a numărat printre evreii deținuți de Gestapo în orașul Lyon, fiind deportat în lagărul de concentrare Sobibor, din Polonia, unde a murit.
Robert Badinter a mers în patria tatălui său, Moldova, în 2010, ca senator francez socialist și emisar UNICEF pentru condițiile din închisoare ale deținuților juvenili.
El a constatat atunci că deși în sistemul penitenciar din Moldova s-au realizat progrese, existau încă lacune în sistemul justițiar pentru minori (absența legislației, a instanțelor specializate etc.)
Badinter, care a condus ministerul francez de Justiție între 1981-1986, în timpul președintelui socialist Francois Mitterand, va rămâne în istorie în primul rând prin legea „antighilotină” promovată de el și adoptată în Franța la 9 octombrie 1981.
Ea a abolit pedeapsa cu moartea – asta în condițiile în care la acea dată francezii erau majoritar în favoarea ei, cum amintește ziarul Times of Israel.
În 2007, interzicerea pedepsei capitale a fost înscrisă în Constituția Franței.
Capturarea lui Klaus Barbie
Una din victoriile răsunătoare ale lui Badinter a fost că a obținut în 1983 extrădarea din Bolivia a lui Klaus Barbie, șeful Gestapoului din Lyon.
Găsit vinovat de crime împotriva umanității, Barbie a fost condamnat în 1987 la închisoare pe viață.
Badinter, un om cultivat, căsătorit mai întâi cu o actriță, apoi cu o filozoafă, a scris numeroase cărți și chiar un libert de operă.
Una din ultimele sale cărți, „Idiss” (2018) este consacrată străbunicii sale dinspre mamă, născută în 1863 în apropiere de Chișinău.
Fiii lui Idiss, Avrum și Naftul, decid să plece din Basarabia în 1907, la puțini ani după după marele pogrom de la Chișinău, care a contribuit la un mare val de imigrație evreiască din Rusia țaristă.
În cartea lui Badinter se vorbește de „Yiddishland”, un teritoriu cultural din care făcea partea Basarabia, Ucraina, Polonia și celelalte țări est-europene ai căror evrei au fost uciși de naziști.
După anunțul morții lui Badinter la 9 februarie, multe organizații de presă franceze au republicat în semn de omagiu discursul rostit de el în septembrie 1981 în Adunarea Națională în favoarea abolirii pedepsei cu moartea – ca un exemplu de retorică și de fermitate de caracter.
