Valentin Naumescu face o analiză despre slăbirea relațiilor transatlantice și o publică pe site-ul contributors.ro. Arată că îndepărtarea a început mai demult, mai precis în 1993, dar că alegerea lui Donald Trump la Casa Albă a adâncit falia. Situația e agravată și de tendințele conturate treptat, dar tot mai temeinic, ale Europei de a se autonomiza în ceea ce privește problemele de securitate. Chiar dacă în 2020 la Casa Albă ar veni un alt președinte, care să dorească o coasere cât de cât a relațiilor, Naumescu crede că va fi deja târziu: Europa, Franța și Germania mai ales vor fi deja avansate în proiectul de autonomizare. Germania va avea un nou cancelar care va fi, cu siguranță, mult mai puțin grijuliu să prezerve bunele relații cu Statele Unite. Problema nu e însă a statelor europene puternice, ci a balticilor, polonezilor și românilor, amenințați cu reintrarea Rusiei în regiune. „Dacă suntem atenţi [...], scrie Naumescu, vedem că unii din regiune sunt chiar pregătiţi pentru întoarcerea Rusiei. Ungaria revizionistă a lui Orbán, Serbia frustrată şi resentimentară după pierderea Kosovo şi bombardamentele NATO, Bulgaria duplicitară şi ambivalentă, Grecia gata oricând de compromis dacă cineva îi face o propunere indecentă, să o scoată din falimentul continuu în care se află, Cehia şi Slovacia plutind confuze într-un Grup de la Vişegrad plin de neprevăzut, Ucraina şi Republica Moldova gata pregătite de restauraţie şi vorbitoare de limba rusă de la primul până la ultimul funcţionar al statului, iată vecinătăţile noastre! Doar Polonia şi Balticele, ceva mai la nord de noi, îşi pun aceleaşi probleme şi se gândesc la soluţii de supravieţuire. Dar o fac mai inteligent”. Analistul remarcă tactica abilă a Poloniei, care s-a extras în ultimul moment din diverse situații delicate: de pildă, „nu a participat la blocarea recentă a declaraţiei UE privind tema sensibilă SUA-Israel, ştiind că e în joc bugetul european pentru 2021-2027”. (Ministrul de externe al României însă, Teodor Meleșcanu, s-a abținut, ceea ce echivalează cu un vot negativ. Și făcut-o și degeaba, pentru că, pentru blocare, era suficient un vot împotrivă, și el exista deja, spune Dan Dungaciu într-un interviu. Concluzia analizei lui Naumescu: „România şi regiunea din care facem parte vor avea cel mai mult de pierdut în cazul ruperii relaţiilor transatlantice. [...] Fără SUA, regiunea (re)devine nesigură. Fără apartenenţa la nucleul UE, zona (re)devine o periferie săracă şi coruptă, vulnerabilă la intrarea nestingherită a Marilor Puteri non-occidentale, cu toate consecinţele care decurg de aici, la nivelul unei generaţii cel puţin”.
Dan Dungaciu, în calitate de director al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române”, arată în interviul acordat la ziare.com că și liderul social-democrat Liviu Dragnea, și președintele Klaus Iohannis au greșit în disputa privind mutarea ambasadei române în Israel de la Tel Aviv la Ierusalim. Cel dintâi nu avea îndreptățirea să discute subiectul, iar cel de-al doilea avea datoria să stopeze pur și simplu discuția cu această precizare.
În revista 22, Cristian Câmpeanu demontează declarațiile liniștitoare, dar false din punct de vedere statistic, ale liderului PSD Liviu Dragnea privind performanțele economiei românești. Dragnea a prezentat recent date furnizate de economiști însărcinați să „ambaleze” impasul. De fapt, „Guvernul se împrumută de la lună la lună tot mai scump, pentru că piața reacționează la cererea mare de lichiditate mărind dobânzile”.
