În doi ani și jumătate, România a avut trei prim-miniștri, iar în guvernele respective puțini sunt miniștrii care au rezistat și și-au păstrat portofoliile (schimbați au fost vreo 70). Nu competența a constituit criteriul ce a stat la baza schmbărilor. Au intervenit alți factori ce n-au nimic de-a face cu pregătirea profesională a persoanei căreia i se încredințează conducerea unui minister: voința celui care a fost până mai ieri liderul autoritar al social-democraților - Liviu Dragnea, interesele baronilor locali, fidelitatea oarbă față de mai-marii partidului. Aș spune chiar că, în aceste condiții, competența nu e o calitate ci un handicap.
Partidul comunist impusese, mai ales în epoca Ceaușescu, un principiu numit rotația cadrelor: nomenklaturiștii de frunte fie erau trimiși, de pe o zi pe alta, în teritoriu, fie li se dădea o funcție pur decorativă și erau astfel trași pe linie moartă. „Rotația cadrelor” era, pentru Elena și Nicolae Ceaușescu un mijloc de a transmite un avertisment fără echivoc: subordonaților li se reamintea că destinul lor se află în mâinile cuplului prezidențial și că orice abatere de la linia partidului atrage după sine măsuri imediate.
PSD a asimilat bine această lecție și asta explică, în parte, valsul schimbărilor din cele trei guverne succesive, Grindeanu – Tudose – Dăncilă. Iată că, în urmă cu câteva zile, au plecat și doi „veterani”, doi miniștri ce păreau înșurubați temeinic în scaunele lor: ministrul de interne Carmen Dan și ministrul de externe Teodor Meleșcanu. E de mirare și totodată e scandalos că ei au supraviețuit până acum. De numele lui Carmen Dan se leagă numeroase abuzuri, dar mai ales se leagă reprimarea brutală și nejustificată a mitingului diasporei din 10 august anul trecut. Teodor Meleșcanu care, ca „românul imparțial”, a slujit în mai mult guverne, este responsabil de haosul de la secțiile de votare din străinătate, la europarlamentarele din 26 mai. Nici unul nici altul nu recunosc că au vreo vină, amândoi au făcut tot ce le stătea în putință pentru a împiedica justiția să ancheteze gravele nereguli.
Sacrificându-i pe cei doi, guvernarea PSD-ALDE încearcă să ne facă să credem că cea mai bună soluție este să ștergem cu buretele și să uităm ce s-a întâmplat. Nici nu mai contează, de fapt, cine sunt persoanele propuse pentru a prelua cele două ministere atât de importante. Aș zice chiar că propunerile erau, într-un fel, previzibile: la Interne e un domn care a făcut parte din grupul de la Constanța condus de Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu, amândoi aflați actualmente la închisoare, la
Conform modelului comunist, „rotația cadrelor” rămâne o problemă internă de partid ...
Externe – o doamnă care s-a ilustrat recent prin niște declarații anti-europene (!) și care s-a dovedit versată în realizarea unor fructuoase - și dubioase - tranzacții imobiliare. O dată în plus, competența nu a jucat nici un rol. Conform modelului comunist, „rotația cadrelor” rămâne o problemă internă de partid.
