„Ambasadorul Statelor Unite la București, Adrian Zuckerman, a transmis, joi, la Forumul CEO AmCham, o serie de mesaje-cheie într-un prim discurs programatic, în care a atacat «baronii corupți», (…), «corupția endemică», «oligarhii» și companiile controlate de stat care «țin corupția vie»”, scrie site-ul G4Media. Nicolae Bian, care a redactat știrea, adaugă că „ambasadorul SUA s-a lansat într-o pledoarie puternică pentru statul de drept, pentru refacerea «modificărilor legislative care au slăbit statul de drept» și pentru modelul de guvernare corporativă, care să asigure o piață liberă și concurențială”. G4Media citează de altfel întregul discurs al ambasadorului Zuckerman, din care decupăm și noi: „românii care și-au dorit un viitor mai bun, şi-au spus cuvântul în octombrie anul trecut împotriva corupției. Îi îndemn să continue să îşi spună cuvântul și să nu înceteze să viseze un viitor mai bun. (…) Președintele Trump și Statele Unite s-au angajat să ajute România să-și atingă potențialul maxim. Sunt mândru să spun că poporul român nu are un prieten mai bun decât poporul american. Domnul să vă binecuvânteze”.
Revista Dilema Veche reproduce interviul acordat de scriitorul Mircea Cărtărescu site-ului Litera din Ungaria, în care discută despre dilemele intelectuale ale secolului XXI. La o întrebare privind caracterul excepțional al epocii actuale, Cărtărescu răspunde că epoca aceasta a oferit românilor două momente esențiale : revoluția din decembrie 1989 și aderarea la Uniunea Europeană în 2007. Partidele și societatea civilă de orientare pro-democratică și pro-europeană au avut însă de luptat cu „un mare partid inerțial, retrograd, naționalist și corupt”, reprezentând partea nostalgică a populației, cea neadaptată la viitor și regretând comunismul. „Această luptă se desfășoară până astăzi, când idealul european pare să fi captivat definitiv majoritatea cetățenilor”. „Restul estului Europei, constată Mircea Cărtărescu, nu pare a fi însă la fel de sigur pe opțiunile sale liberale și europene”. În câteva țări a apărut așa-numitul iliberalism, iar azi, „cortina de fier” s-a tras din nou, dar nu din pricina Occidentului, ci mai degrabă pe seama acestor state tentate de iliberalism și antieuropenism. Rolul intelectualilor este o altă temă abordată în interviul acordat pentru Litera. Ca făcător de opinie, azi intelectualul „a fost înlocuit de noile vedete din medii, de blogger-i, vlogger-i, influencer-i, trendsetter-i, care alcătuiesc un fel de rețea informală(…). Nu doar intelectualul ca «om al cetății» (…)își pierde influența, ci și toți cei care aveau până de curând o autoritate oarecare, bazată pe realizări obiective: filozoful, omul de știință, scriitorul, profesorul”. Despre libertatea de expresie, Cărtărescu spune că e nenegociabilă, dar conține paradoxuri. „Voi condamna întotdeauna suprimarea dreptului la liberă exprimare în țările cu regimuri totalitare sau autoritare. Voi fi însă împotriva discursurilor urii oriunde ar apărea ele”.
Matei Vișniec discută în Dilema Veche, dintr-o altă perspectivă decât unii dintre colegii săi comentatori, discursul ținut la München, săptămâna trecută, de președintele Franței, Emmanuel Macron, care a adoptat acolo o poziție mai degrabă „atlantistă”, pledând pentru trezirea Europei în fața pericolului rusesc. Macron crede în capacitatea de autoapărare a Uniunii Europene, pentru că Rusia nu este mai mult decât o putere militară mediocră, fără șanse reale de a se alia cu China. Mai rămâne, scrie Vișniec, ca și Germania să se ralieze viziunii președintelui francez.
