Incidentele produse la protestul din fața clădirii Parlamentului au adus din nou în prim plan partidul extremist AUR, adică exact ceea ce își doresc liderii lui: vizibilitate. În mai multe secvențe filmate cu acest prilej am văzut persoane într-o stare de exaltare maximă, repetând mecanic lozinci anti-vaccin și pretinzând că luptă pentru libertate și pentru dreptul românilor de a lua decizii fără ca ele să fie impuse de guvern sau de alte autorități. Întreaga manifestație era prezentată ca fiind un act de înalt patriotism, se fluturau steaguri, se striga „România, trezește-te !”. Frapantă era însă impresia de butaforie, de regie rudimentară, cu derapaje grotești.
Fiindcă a avut loc în ziua de 21 decembrie, protestul organizat de AUR a apărut ca o parodie a celor întâmplate la București în 21 și 22 decembrie 1989. Manifestanții anti-vaccin au scandat „Libertate !” iar unul din ei a avut tupeul să spună unui ziarist că situația de acum, când se preconizează generalizarea certificatului verde, amintește de teroarea din anii ’50. În realitate, tocmai slăbiciunea și ezitările guvernanților dau apă la moară contestatarilor, dispuși să facă circ pentru fi în centrul atenției.
Nici noul ministru al sănătății, medicul Alexandru Rafila, nu a reacționat corect, schimbându-și punctul de vedere de la o zi la alta și nereușind să prezinte convingător riscurile pe care le provoacă refuzul vaccinării. De aici trage profit, evident, AUR, care se afișează drept un partid anti-sistem, un partid al celor mulți.
Recentele evenimente arată cât de nocivă poate fi influența pe care o exercită acest partid. Practicând un discurs antieuropean, izolaționist, afișând un patriotism de paradă, AUR îi atrage pe foștii simpatizanți ai partidului România Mare, la care se adaugă tot felul de conspiraționiști precum și frustrații care au impresia că vocea lor se face auzită prin intermediar. Un rol deloc neglijabil îl joacă aplombul liderului partidului, George Simion, care profită de invitațiile generoase ale posturilor de televiziune și e omniprezent pe micul ecran. Are, astfel, publicitate gratuită. În câteva rânduri am văzut, filmată pe culoarele Parlamentului, o scenă emblematică: George Simion mergând chiar în spatele unui alt politician, prim-ministru ori șef de partid de preferință, îngânându-l, strâmbându-l sau adresându-i insulte. Un comportament complet pueril, care probabil stârnește hazul unor necopți la minte.
AUR este un partid toxic, o sfidare la adresa valorilor democratice și a bunului simț.
