Linkuri accesibilitate

România. Niște vorbe răsuflate: responsabilitate, stabilitate


Nicolae Ciucă, Klaus Iohannis și, izolat, în spate, Florin Cîțu

Noul PNL, cel ridicat pe valul patru al mlaștinii politice de Florin Cîțu, l-a salutat cu mâna pe vipușcă pe noul candidat de prim-ministru, generalul în rezervă Nicolae Ciucă. Acesta a fost ales în unanimitate candidatul pentru Palatul Victoria al partidului după ce, cu câteva săptămâni înainte, tot cu unanimitate PNL anunța că-l susține pe Cîțu pentru aceeași misiune de luptă.

Se pare că acum câteva săptămâni nu au vrut decât să întărâte mândria de anticorupți a celor din USR care au scos și ei un iepuraș din pălăria politică: pe omniprezentul Cioloș. Probabil că nu sperau ca acesta să fie desemnat de președinte, mai ales că reveneau de-a dreapta lui Cioloș tot soiul de persoane și idei nepopulare. Însă la Cotroceni, PNL-ul nu a mai prezentat niciun candidat și Dacian Cioloș a rămas singur într-o cursă pe care acum îi pare rău că a câștigat-o.

Două discursuri prezidențiale mai târziu în care Iohannis s-a lamentat că oamenii nu înțeleg catastrofa și că sistemul (medical, politic, social) a luat-o razna, PNL a venit cu această nouă propunere care, în alt univers imaginar, ar părea chiar comică: Nicolae Ciucă, un Moș Teacă roșior și rotunjor, înțepenit în salut la drapel și prezentat mereu drept un erou modest, militar de carieră, fără ambiție și inteligență politică, pus pe liste doar ca să atragă voturi (Armata, vă amintiți, e undeva foarte sus în topurile popularității; neurochirurgul Dănăila tot pentru voturi a fost pus primul la Senat, deși contribuția lui politică este nulă, ba mai degrabă un balast), Nicolae Ciucă, spuneam, a fost propus să devină vârful rupt al lancei reformelor pe care PNL ezită de atâta vreme să le aplice. Nicolae Ciucă, același careacum trei ani spunea că în ruptul capului nu ar intra în politică pentru că se consideră onorat suprem (sfânta demnitate) să fie șeful Statului Major. Singurul lucru care l-ar putea califica la asta ar fi turela tancului și arma din spinare (o fi purtat vreuna?) De fapt mai e un lucru care-l recomandă: și-a dat un doctorat (inaccesibil curioșilor) în științe militare și informații la Universitatea Națională de Apărare „Carol I” (București, 2010).

Numirea lui era, cumva, previzibilă. Generalul a făcut zeci de vizite de lucru cu echipa lui Cîțu pentru a pregăti terenul congresului de luna trecută. De altfel, s-a vorbit/s-a râs și în decembrie anul trecut despre posibilitatea ca generalul să devină prim-ministru, idee considerată o monstruozitate chiar de oameni din partid care nu vedeau de ce ar schimba statutul partidului cu regulamentul militar. Dar dacă insista Iohannis, poate dădeau o derogare. Florin Cîțu a admis cu seninătate substituirea lui de la candidatură câtă vreme procedura înlocuirii lui se prelungește până la venirea primilor bani europeni. „L-am propus pe Nicolae Ciucă pentru formarea noului Guvern, am dovedit responsabilitate și dorința de a găsi soluții”, spune el pe pagina de socializare adăugând că „nu trebuie să fie vorba despre negocieri obscure sau despre persoane. Și, mai important, trebuie să și arătăm că suntem dispuși să facem ceea ce spunem.” Dacă incendiile din spitale, haosul combaterii pandemiei, creșterea absurdă a prețurilor (uneori cu 40-50% în cazul produselor de strictă necesitate) dacă toate acestea, plus dosarele DNA pe tema cheltuielilor din pandemie, suspiciunile de corupție sau politizarea funcției publice arată ce sunt ei dispuși să facă, atunci mai bine lipsă! Cîțu e comic, dacă nu ar fi absurd de tragic, mai ales că-și încheie declarația: „Mesajul PNL este unul foarte clar: România are nevoie de responsabilitate, stabilitate și liberalism!”

Tocmai responsabilitatea, stabilitatea și liberalismul îi lipsesc României la ora aceasta. Căci ce adunătură politică responsabilă ar fi declanșat criza din ultimele luni: în primul rând cotonogeala pentru șefia partidului care a aruncat în luptă cele mai urât mirositoare perdele de fum și lacrimogene din haznaua luptei pentru putere. Partidul a fost dus dincolo de marginea prăpastiei și acum, în cădere liberă de popularitate și stimă de sine, pierde tot mai mult din respectabilitate, procente electorale și membri. Mai mult, la auzul veștii că partidul a decis desemnarea lui Ciucă drept candidat la fotoliul de prim-ministru, Ludovic Orban, proaspăt demisionat de la șefia Camerei, divorțează românește de partid. S-ar părea că partidul se va scinda și un recent sondaj (poate contrafăcut - că de! a fost comandat de afacerea de partid a lui Dragnea - dar replicând, în mare, trendurile actuale de afinitate politică) arată că e posibil ca simpatia alegătorilor PNL să se îndrepte către un eventual nou partid condus de Orban.

Mai mult, lista posibililor miniștri (care trebuie luată cum grano salis, de vreme ce nu e încă oficială) arată, prin marja largă de opțiuni, mai degrabă dezorientarea, improvizația sau nepăsarea. De pildă, faptul că ministrul educației, Sorin Cîmpeanu (un ins cu trecut profesional dubios, autor al unor decizii în domeniu contestate la tot pasul de specialiști), și cel de interne, Lucian Bode, sunt din nou în cărți deși fiecare, în felul său, și-a dat măsura incompetenței (mai mult: Lucian Bode e vinovat de un grav accident de circulație de care a fost exonerat după o mascaradă de proces; dar, spun unii, e păpușa preferată a președintelui care-l vrea, în continuare la Interne și nu la Transporturi unde vrea Bode însuși, poate pentru că acolo sunt mulți-mulți bani degeaba) spune multe despre destinul viitorului cabinet, dacă va fi votat. Ca să nu mai pomenim alte nume de pe lista scurtă, propuse cumva la limita iresponsabilității (Dan Vîlceanu sau Iulian Dumitrescu, de pildă) Cam așa stăm cu responsabilitatea.

Stabilitatea, apoi. De câteva luni, deciziile politice au fost luate în funcție de azimutul opțiunilor și poftelor personale ale președintelui Iohannis și marionetelor pe care le însuflețește (dacă Iohannis poate însufleți ceva... mai degrabă, le pune în mișcare) prin Biroul politic PNL și în Parlament. De altfel, Klaus Iohannis a devenit din președinte-spectator, președinte-jucător și, mai nou, președinte-executor. Cearta cu USR, în care Iohannis a fost șef de tură, este pusă de mulți pe seama banilor de care Cîțu și apropiații lui (mai ales, cei care l-au votat cu bilele la vedere, cum se spune, la congres) vor să dispună fără Casandrele din USR. E adevărat, USR s-a purtat stângaci, cu ranchiună și orgoliu puștesc, dar asemenea comportament a fost o reacție la vanitățile și aroganța partenerilor de guvernare care i-au tratat ca pe niște copii cam retardați, cărora nu trebuie să le spui tot ca să nu te arate cu degetul tot satul global. Despre ce stabilitate poate fi vorba când, în ciuda aranjamentelor și angajamentelor, prim-ministrul Cîțu a demis oameni din echipa tovarășilor de drum și a dosit desfășurătorul cheltuielilor din Programul național de dezvoltare ca să fie o surpriză cum a distribuit feliile din tortul tăiat de prim-ministru să perpetueze spiritul euforic al Congresului? Chiar și faptul că negocierile pentru Palatul Victoria au trenat atât spune multe despre responsabilitatea și stabilitatea de care a dat dovadă partidul lui Florin Cîțu, în frunte cu șeful său suprem, Klaus Iohannis. Un amănunt care nu mai deranjează niciun constituționalist.

În ceea ce privește liberalismul, acesta pare compromis pentru o generație, cel puțin de felul în care se alocă ajutoarele economice de stat, falsificând competiția, creând privilegii și avantaje clienților partidului în detrimentul pieței libere și concurenței. Mai mult, felul discreționar și lipsit de pudoare în care au fost distribuite funcțiile până la niveluri inferioare, uneori insignifiante, atenția la amănuntele politice ale unei organigrame, indiferent cât de obscură ar fi instituția cu pricina, au compromis și ideea de meritocrație, alt principiu liberal băgat în comă de PNL. Unii spun că aceste distorsiuni au fost cauzate de mentalitatea de oameni mărunți a unora, de politica de cadre care i-a adus pe Mihalache sau pe Bode în primul eșalon al puterii. Alții arată către președinte. Acesta și-a ales mereu oamenii în funcție de criterii care par să plaseze principiile morale în plan secund. Președintele însuși se dovedește un simbol concludent al acestei politici de cadre care promovează oamenii pe principiul anduranței, slugărniciei și adaptării la medii toxice. Prins în aceste complicități tovărășești, devenit parte a problemei, Klaus Iohannis a compromis nu doar ideile de negociere politică, de imparțialitate și neutralitate, ci și pe cele de educație, sistem de stat (statul eșuat, vă amintiți?) și justiție. Pare să fie principalul autor al crizei interne din PNL, dar și coautor al celei din coaliția guvernamentală. Vorbește despre statul eșuat ca și cum nu ar fi șeful lui, pentru a se exonera de responsabilități.

Revenind la compromiterea liberalismului, ar merita să facem un mic inventar al compromisurilor și complicităților PNL de-a lungul ultimilor 31 de ani cu moștenitorii partidului comunist (FSN, PD, PSD), ca să nu mai amintim de lunga listă a foștilor colaboratori ai Securității devoalați în vreme, mulți dintre ei ajunși veterani și seniori ai partidului (A propos, dacă facem o statistică a deciziilor judecătorești, sunt mai mulți foști securiști care au fost la conducerea PNL, decât la cea a PSD. Asta spune ceva desigur despre epurarea arhivelor fostei Securități, dar și despre exodul securist-activist spre zona de dreapta, pentru a o compromite, a produce haos sau a profita de conturile secrete, de relații și rețele firește, în spiritul liberalismului. Viorel Cataramă și Theodor Stolojan pot depune mărturie). PNL a fost o glumă de la începutul începutului (o spune unul care a scris la începutul anilor 1990 zeci de comentarii și articole în ziare și reviste liberale), partid care nu a așteptat să se usuce sângele din Piața Victoriei, în septembrie 1991 (vă mai amintiți de Andrei Frumușanu și Aurelia Crăiniceanu omorâți de bodyguarzii lui Petre Roman?) pentru a bate palma cu guvernul FSN-PNL al lui Theodor Stolojan. Pe lângă Stolojan (susținător fervent al lui Iliescu, devenit mai apoi peste noapte, cu derogare, ca și Klaus Iohannis, președintele PNL și candidat la prezidențiale în 2000) descoperim la Transporturi un alt viitor vector de responsabilitate, stabilitate și liberalism, Traian Băsescu, cel care a produs, în fapt, scindarea PNL în 2007 și formarea PDL. Ei bine, mai sunt unii care spun că, un alt motiv pentru care liberalismul românesc este diluat și contrafăcut la ora actuală e că a fost preluat de oamenii lui Băsescu din PDL. Asimilarea acestora nu a reușit, multă vreme după ce s-a vorbit despre fuziunea PNL cu PDL (deci revenirea dezertorilor în partid) a fost neclar cine înghite pe cine. Acum, după ce s-a vorbit tot mai insistent despre negocierile din umbră cu PSD, a devenit clar că PDL a avut maxilarele mai tari și stomacul mai rezistent. Se spune că deja înțelegerea celor două partide este semnată și parafată de ceva vreme și că Marcel Ciolacu așteaptă acum un bonus pentru armistițiul promis de trei luni (până pe 1 februarie) cabinetului Ciucă. Vor vota că de! e urgență națională, e criză medicală etc. Nu e de mirare că acum răul cel mai mare este (și pentru PNL, și pentru PSD, și pentru președintele Iohannis) USR-ul, pentru că a plecat de la guvernare și a rămas încâlcit în sârma ghimpată a unui război cu toată lumea.

Naivitatea celor care cred că PSD se va mulțumi cu acest târg mă face să râd. cei din PSD au spus-o, și nu odată: îi interesează prea puțin performanțele unui guvern PNL (să vedem cine va susține din PNL echipa lui Ciucă. Mă îndoiesc că oamenii lui Orban o vor face), ci mai degrabă alegerile anticipate. De asemenea, încăpățânarea cu care încearcă unii să-l prezinte pe Klaus Iohannis drept regizorul acestei dramolete politice, făcând mari manevre de culise mi se pare detot comică. Ideea că președintele a avut inteligența diabolică de a readuce din culise în scenă PSD, după ce l-a diabolizat intens vreme de șapte ani și l-a scos de două ori de la guvernare, și a-i da pe mână butoanele cu care să controleze plutonul de execuție bugetară mi se pare comică. Cel mai probabil că este invers: PSD se folosește de nesiguranța și rigiditățile președintelui pentru a-și materializa planurile. Știu ei ce știu, nu degeaba mulți dintre consilierii lor sunt sociologi și experți în inginerie socială de pe vremea comunismului. Klaus Iohannis nu pare să aibă fler sau intuiție când își alege propriii consilieri. El are doar ranchiună și vanități. Pare cu mult mai plauzibil ca PSD să fi regizat toate acestea, cu fente spectaculoase, prefăcându-se că lovește decisiv pentru a se retrage fulgerător. PSD are reflexe de supraviețuitor. Știe că, înainte să învețe să dea, trebuie să învețe să cadă. Și mai știe că nici nu e nevoie să lovească, trebuie doar să știe să se ferească. Loviturile care i-au fost destinate în ultimele luni au ratat și au ajuns cumva să lovească tot în cei care le-au dat.

PSD anunțase o moțiune morganatică înainte ca moțiunea AUR semnată și de USR să fie depusă; aceștia s-au grăbit s-o depună pentru a fi primii, PNL a ripostat diabolizând USR și aruncându-l în bestiarul neonazismului. Pe fundalul dezintegrării coaliției și a partidelor care o constituiau, PSD a fost fericit să contribuie la întârzierea și anularea moțiunii AUR, pentru a veni apoi cu propria moțiune. Rezultatul a fost agravarea crizei interne din PNL (pentru că scandalul constituționalității moțiunii AUR-USR s-a petrecut în prezilele congresului PNL) și pierderea cursei lui Dan Barna pentru șefia în USR. Cu ajutorul PSD, s-au creat pragurile psihice peste care nimeni nu a mai vrut să treacă (fixația pe Cîțu, discursul anti-USR al liderilor PNL etc.) Căci PSD-iștii sunt maeștri ai alchimiei inverse: transformă aurul în plumb. Acum controlează jocul politic: guvernul Ciucă, dacă va fi votat, va trebui să stea cu ochii încrucișați, unul către Cotroceni, altul către Marcel Ciolacu. Iarna se anunță grea și măsurile de austeritate economică (inclusiv așa-zisa liberalizare a prețului la energie, adică șmecheria de a lăsa la bunul plac al unor intermediari apăruți din mlaștina politicii majorarea prețului la electricitate sau gaze, într-o acțiune concertată de sărăcire a oamenilor obișnuiți, creștere de preț care pare, mai degrabă, o operațiune de cartel mafiot), așadar restricțiile economice lovesc din plin, câtă vreme guvernul PNL (Cîțu, cabinetul pe care-l vedem și nu e, dar și cel al lui Ciucă) nu pare preocupat de toate acestea, adică nici de prețuri, șomaj, inflație, sărăcie, chestiunile cu adevărat esențiale pentru oamenii simpli și nici de sutele de mii de mici afaceri pe care noile restricții le aruncă în pragul falimentului (că tot vorbeam de liberalism).

Cabinetul Ciucă, dacă va fi votat (știu, am mai spus asta, dar am motivele mele să repet), are cea mai scurtă speranță de viață de până acum. Nici nu s-a născut și se fac tot soiul de intervenții de urgență. Cu siguranță va avea nevoie de un concentrator de oxigen și de un pat pe care să-și petreacă existența. Să vedem ce se va petrece la audierile în comisii. Votul de acolo va fi un bun indicator al stării generale de spirit. PSD pare decis să administreze viitorului cabinet o vreme și cu măsură antipiretice și analgezice și să pună medicația pe o piperată notă de plată. E o investiție care va produce dividende în scurtă vreme, adică în primele zile ale primăverii viitoare. Deocamdată are tot interesul să lase un guvern liberal să înfrunte crivățul. Ce modalitate mai bună de a-l compromite, într-o perioadă în care România e derutată nu doar economic, ci și medical. Gradul de vaccinare este sub 30%, România ajungând pe primul loc în lume la decesele zilnice de Covid.

PNL, ca și USR, riscă să atingă în primele luni ale anului viitor cote de avarie (ba chiar să cadă sub nivelul lor). În planul de luptă împotriva generalului Ciucă, acela pare momentul potrivit pentru o nouă moțiune de cenzură. Tot de atunci va fi pornit ceasul bombei alegerilor anticipate. Dacă va fi așa, PSD care respectă principiul dispersiei gazelor, fie ele sulfuroase sau letale, va dori mai mult. Iar, dacă e adevărat că Klaus Iohannis le-a deschis ușile din spate ale budoarului politic, ar trebui să se uite bine la calul acela pe care i l-au adus cadou. Căci de PSD trebuie să te ferești mai ales când face daruri.

Vezi comentarii (1)

Acest forum a fost închis
Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG