75% din legislația României se face la Bruxelles. Importanța alegerilor europarlamentare pentru România este, deci, mai mare decât au putut spune candidații în această campanie electorală, care se încheie peste două zile.
Dar cât de greu ar putea fi cuvântul României în următorul mandat al Parlamentului European? Experienţa istorică sugerează că și statele mai puțin importante pot genera politici cu impact. De pildă, Monica Macovei, care tocmai și-a terminat ultimul mandat de eurodeputată, a fost cea care a creat arhitectura noului Parchet European, în fruntea căruia este favorită Codruța Kovesi. Printre cei 32 de politicieni români care vor ajunge în legislativul comunitar sunt însă puțini cei care au cu adevărat ceva de spus, care au o viziune asupra unui subiect de importanță continental sau care au o strategie politică prin care România să fie avantajată.
Traian Băsescu, aflat în fruntea listei Partidului Mișcarea Populară, pare să fie cel mai articulat în acest sens. Partidul său este cotat cu doar 4%, dar fostul președinte mai are încă un electorat propriu, deşi Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a descoperit două note olografe ale acestuia. Altfel spus, e acuzat că ar fi colaborat cu Securitatea lui Ceaușescu în perioada studenției. Lucrurile nu s-au elucidat, încă, Băsescu nu recunoaște, iar experiența lui de șef de stat, agenda de politică externă și succesul pe care l-a avut, de pildă, în perioada în care a fost președinte, pledând cauza Republicii Moldova, face din el un candidat cu potenţial.
O experiență semnificativă are și Sigfried Mureșan de la PNL, care a crescut pe lângă liderii europeni populari și s-a remarcat în comisia de buget a legislativului comunitar.
Mai sunt foarte calificați, de asemenea, Dacian Cioloș, fost comisar European pentru agricultură și Cristian Ghinea, care a lucrat mult în zona neguvernamentală studiind politicile europene, ambii de la Alianța USR-PLUS.
Pe de altă parte, PSD continuă să-și trimită acolo oameni care au votat în diferite ocazii în favoarea Rusiei, cum a fost, de altfel, și cazul prim-ministrei Viorica Dăncilă, care ca eurodeputată s-a pronunțat pentru ridicarea sancțiunilor UE împotriva Moscovei.
Pentru România mizele următorului mandat al Comisiei Europene și implicit al parlamentului comunitar sunt de mai multe feluri: este vorba, în primul rând, de o miză financiară, fiindcă urmează un nou exercițiu bugetar. E posibil însă ca România să piardă o parte din banii pe care i-ar putea accesa, dacă va continua să îmblânzească legile anticorupție și, în general, să slăbească statul de drept. Un alt obiectiv al Bucureștiului este aderarea la Spațiul de Liberă Circulație, Schengen. Și acest deziderat este legat de reducerea corupției, independența justiției și respectarea statului de drept, valori monitorizate prin Mecanismul de Cooperare și Verificare. României i se cer două astfel de Rapoarte făcute de Comisia Europeană cu rezultate pozitive. Un al treilea obiectiv strategic este trecerea la moneda europeană. Termenul iniţial pe care și l-au propus oficialii români era 2019, numai că economia autohtonă nu este suficient de stabilă și de puternică pentru a face acest pas. În plus, în ultimul an inflația se află la limita admisă de UE: 3% pe an.
