„Să nu ne lăsăm înșelați de oamenii vicleni, de teorii care arată că este o conspirație, să nu ne lăsăm înșelați de discursuri moderniste, miza acestui referendum care trece pe lângă noi sunt copiii și viitorul acestui popor,” așa le-a spus la predica din finalul slujbei de duminică părintele Paisie credincioșilor adunați pe tăpșanul din fața bisericii cu hramul Sfântului Ioan Gură de Aur, Învierii Domnului și Sfintei Fecioare, modestă alcătuire de lemn din coasta Catedralei Neamului.
Ajunsese la aceste povețe amintind pilda tânărului din Nain înviat de Iisus din morți despre care povestește Luca în evanghelia sa. Nain, le-a tălmăcit părintele Paisie enoriașilor, înseamnă Fericire în ebraică și convoiul mortuar al tânărului plecat din cetate, cu spatele la fericire, l-a întâlnit pe cel al lui Hristos și ucenicii săi. Minunea învierii tânărului, spunea părintele Paisie, nu e altceva decât reîntoarcerea tânărului la familia al cărei cap rămăsese după ce tatăl său s-a prăpădit. Văduva acestuia rămasă și fără fiu ar fi fost proscrisă în societate. Avea nevoie de un bărbat pentru a fi om deplin cu un statul recunoscut. Reînvierea tânărului ar fi, așadar, o metaforă despre întocmirea și refacerea familiei tradiționale, conform legilor vechi ebraice care spuneau că dacă moare soțul, cap de familie rămâne fiul, văduva fiind doar un accesoriu. Iisus ar fi înfăptuit minunea cu gândul la viitorul propriei familii, la statutul pe care-l va avea mama sa, după ce el va fi răstignit pe cruce.
În curtea bisericii s-au adunat la slujbă câteva sute de oameni mulți cutremurați de amenințarea că spiritul modernității le-ar putea ucide sufletul de la Dumnezeu. Avertismentele părintelui par să-i fi mișcat până la lacrimi. Maria nu-și ascunde satisfacția: a fost și a votat. Trebuie să ne apărăm viitorul, îmi spune ea înainte s-o întreb. Am cunoscut-o cu vineri seara tot în curtea bisericii. Atunci îmi spunea că nu e hotărâtă, că mai are timp, că vrea să cumpănească bine ce și cum trebuie să facă. Între timp, îmi spune ea, au convins-o slujbele la care a participat. E credincioasă și dacă asta e vrerea Domnului... E drept, nu are copii și nici speranțe să mai facă. Nu are nici soț pentru că l-a părăsit descoperind c-o înșela cu o prietenă. E și prea bătrână pentru a face un copil, dar nici nu ar înfia unul pentru că are două operații și trebuie bani pentru a crește un copil. Nu are decât niște pui de pisică acasă. Pentru ea viitorul este, cumva, al pisicilor. Recunoaște că nu simte niciun pericol, doar că „homosexualii trebuie să stea la ei acasă, nu să iasă pe străzi.”
Și doamna Ioana Iorga e categorică: participă orice ar fi la referendum. Imediat ce se termină slujba la biserică, pleacă la secție. Votează pentru binele țării, îmi spune ea, adică pentru familia formată din femeie și bărbat „cum a lăsat Dumnezeu”. Recunoaște, pe de altă parte, că nu se simte amenințată de homosexuali și nici nu a văzut vreodată unul. Dar se face suficient de mult pentru familie în Românie? Sperăm să se facă, în viitor, spune doamna Iorga. Ce ne facem cu copiii din orfelinate? O întreb eu. Ar trebui să înfiem cei care nu avem, cei cărora nu ne dă Dumnezeu. Nu e cazul ei. Ea are copii, are și nepoți, dar când o întreb dacă există vreo amenințare la adresa lor pare ușor confuză și nu știe ce să răspundă. Fiecare e cu opinia lui, cu părerea lui, îmi răspunde ea la întrebări... Bine, dar exact de aceea vă și întreb, pentru că vreau să vă aflu părerea, îi spun eu. „Vreau să votez pentru viitorul țării, pentru viitorul copiilor noștri, al nepoților noștri,” îmi răspunde ea invariabil. Se vorbește despre familie tradițională, îi mai spun eu. A păstra tradiția înseamnă a apăra viitorul? Bineînțeles, îmi replică ea. Chiar dacă referendumul nu reușește, îmi mai spune, speră să fie alte alegeri, să se dea alte legi, dar nu știe să spună care are fi mai importantă și „se abține și de la această întrebare”. Pe viitor speră să fie mai bine.
Pe de altă parte, Alexe Mihai este decis să nu meargă la referendum. Nu crede în motivul pentru care este organizat. Există o lege, este inutil, practic o pierdere de bani, spune el. Dar și Biserica Ortodoxă a susținut acest referendum, îi spun eu. Ce ne facem în cazul ăsta? Alexe e omul lui Dumnezeu, nu vrea să vorbească despre divergențele de opinie dintre el și patriarh chiar în curtea bisericii și în umbra Catedralei Neamului. Am niște păreri dar nu vreau să le spun... Simte pericolul din direcția asta însă nu era momentul. Atâta timp cât avem o lege, nu era necesar să facem un referendum. Nu o să ne trezim dacă nu se votează modificarea asta cu perechi de homosexuali plimbând copii pe stradă, spune el.
E adevărat că există copii abandonați în orfelinate, însă el are o experiență personală cu asta: a vrut să înfieze unul însă birocrația i-a pus bețe în roate. „Îți trebuie câțiva ani de zile, răbdare, bani.” De fapt, ca și în cazul referendumului, și problema copiilor este una creată ca în povestirea cu pompierul care pune foc pentru a fi considerat un salvator. Nu sunt de acord cu relațiile homosexuale, mai spune el, dar nici cu un referendum creat pentru a distrage atenția de la alte probleme.
De la amvon părintele Paisie are cuvinte de afurisenie pentru cei ca Alexe: „Ne vindem sufletele și viitorul copiilor noștri, din ignoranță, din indiferență și multă manipulare. Asistăm inerți la o mare manipulare, gândind cu mintea altora. Să nu ne înșelăm însă, boicotul este o formă de trădare, oricât de mult am cosmetiza noi acest boicot și oricât de multe scuze și motive am invoca care să acopere lașitatea noastră de a apăra valorile autentice ale familiei și ale credinței noastre.” Cu alte cuvinte, pare să citeze părintele Paisie vorbele evanghelistului: Cine nu este cu noi este împotriva noastră.
