Linkuri accesibilitate

România: Un spectacol de comă


Primarul Iașului, Mihai Chirică, la alegerile locale

„Mă simt în pericol”, spune primarul Iașului, Mihai Chirică, una dintre perlele recuperate de PNL din trezoreria PSD-ului, la ultimele alegeri locale. A fost până zilele trecute șeful organizației municipale PNL, adică unul dintre reprezentanții de frunte ai valorilor liberalismului și democrației din partidul prezidențial. Azi spune că se simte în pericol pentru că au început să-l inunde dosarele penale. Mai nou este inculpat într-un dosar al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT). Procurorii spun că această investigație face parte din încercarea de a destructura o grupare infracțională care făcea trafic cu terenurile primăriei. Este un dosar în care mulți alții se află deja în arest și cântă pe mai multe voci realizările administrației locale, mai ales pe ale primarului.

Dar primarul nu se teme de indiscreția lor. Într-un discurs patetic, le descrie ieșenilor cum și-a petrecut Săptămâna patimilor, chinuit de scheletele din dulapurile palatului administrativ. El spune că, pentru a fi absolvit de acuze (unele reciclate de când a fost preferatul PNL pentru primărie, luând Cosettei Chichirău, candidata USR, orice șansă de a câștiga alegerilor), a permis anchete interne chiar și celor care-l contestă, iar aceștia au cotrobăit peste tot, încercând să-l îngroape în propriile semnături. Dar Chirică nu se lasă și spune că nu a făcut nimic ilegal. Mai mult, afirmă că se simte și pur, și simplu în aceste zile de ispășire și exorcizare a păcatelor. Își asigură votanții că va dovedi, la nevoie, în tribunal cât de bune i-au fost acele intenții interpretate penal.

Adevăr, jurământ, justiție, cinste, onestitate, corectitudine sunt cuvintele-cheie ale acestei predici pascale. Înarmat doar cu stindardul UE și cu un pix roșu (pixul cu care a semnat acceptul pentru anchetele din primărie, zice el, așadar pixul cu care și-a semnat condamnarea), spune că-și va apăra inocența, pentru că are încredere în valorile europene. Nu știe, în schimb, dacă aceste principii sunt respectate și de cei care-i vor pielea. „Sper ca justiția să nu se facă în cabinetele de partid. Sper să nu ne întoarcem în timp,” și, pare-mi-se, a și lăcrimat dacă nu el, atunci discursul lui. Nu știm exact la ce întoarcere în timp se referă primarul. La cea în care era o voce influentă în PSD și mâna dreaptă a primarului Nichita, mâna care trebăluia prin terenurile primăriei să ia de la bogați și să dea la influencerii politici? Sau, poate, la perioada comunistă, pe care o evocă cu frică și furie mai toți politicienii prinși de farurile procurorilor în flagrant delict de vampirizare a banilor publici? Și Liviu Dragnea, pe când era săltat de procurori, spunea că se simte victima Statului paralel, miel al Domnului sacrificat de lupii înfometați din subteranele politicii. Și la ce cabinete de partid se referă Chirică? La Biroul Național PNL? La cabinetul primului ministru? La cabinetul de partid al lui Dan Barna? La cel al lui Marcel Ciolacu? Ce viață de martir are Chirică: lacrimi și sfinți!

Costel Alexe, pe când era ministrul Mediului
Costel Alexe, pe când era ministrul Mediului

Întâmplarea face ca omul adus de PNL în fruntea județului Iași, Costel Alexe, să fie și el, tot în aceste zile, inculpat într-un dosar de luare de mită și instigare la delapidare. El a fost plasat sub control judiciar, acuzat de DNA că ar fi primit 22 de tone de tablă ca să atribuie gratuit certificate de emisii de gaze cu efect de seră, pe când era ministru al mediului în cabinetul Orban. Da, chiar la mediu, și pe bună dreptate: pare în mediul lui în afacerile cu gaze și perdele de fum. În plus, are suflet mare: tabla a luat-o pentru o rudă, prin a cărei societate, spun procurorii, ar fi scos-o la comercializare din primul ceas de când i-a fost livrată. Și ca să nu ieșim din mediul penal al ministerului mediului, Costel Alexe ar putea fi somat să dea explicații și pentru unele angajări făcute pe vremea mandatului său, când și-ar fi adus aproape și pe bani frumoși câțiva oameni din filiala PNL Iași.

Ca și fratele său de sânge politic de la conducerea capitalei istorice a Moldovei, Costel Alexe susține că este nevinovat, victimă a unor jocuri politice. Dușmanii (din USR?), geloși pe succesul său politic, îi vor capul, să se joace cu el pe culoarele tribunalului. Pe de altă parte, este un partizan al corectitudinii. „Am promovat integritatea în activitatea mea politică”, spune el și adaugă „Am încredere că îmi voi demonstra nevinovăția în justiție, iar, până atunci, vreau să mă asigur că această nouă calitate pe care o am în dosar nu va afecta în niciun fel activitatea și imaginea filialei.” Și, pentru a arăta că are încredere în capacitatea partidului de a ierta, Costel Alexe și-a dat demisia de la șefia filialei județene a PNL.

El și Mihai Chirică spun că s-au autosuspendat din partid (sau din funcțiile politice, că e neclar) până la noi decizii și sentințe. Dar pentru că vor să se sacrifice în continuare pentru ieșeni, nu și-au dat demisia și din funcțiile lor publice. La urma urmei, în România există primari și aleși condamnați penal în primă instanță. Toți spun că sunt condamnați politic și, cumva, dat fiind că infracțiunile le-au făcut de multe ori și pentru a cotiza la partid, au dreptate: unele partide sunt grupări de crimă organizată și e normal ca de activitatea lor să se ocupe DIICOT. Sacrificiul politic al celor doi, chiar dacă nestatutar, nu l-a emoționat, se pare, decât pe Ludovic Orban, care spune că, la prima reuniune a Biroului Național PNL, îi va suspenda din toate funcțiile. PNL, susține Orban, „a fost întotdeauna un partid care a ţinut la criteriul integrităţii, a susţinut justiţia,” dar că nu poate suspenda și „principiul nevinovăției” (adică prezumția de nevinovăție). Cu alte cuvinte, trebuie să așteptăm verdictul în aceste cazuri pentru a ne putea pronunța. Nu contează că, în aceleași dosare, unii inculpați de nivel doi, cum ar veni complicii, sunt deja judecați ba chiar condamnați. După cum se știe, judecarea unor dosare de acest gen poate dura ani de prosperitate pentru cei plasați în funcții care le permit accesul direct și aproape discreționar la finanțele publice. Dar de ce să ne mirăm: însuși Ludovic Orban s-a folosit de „principiul nevinovăției” în 2007 când, după ce a accidentat o tânără pe o trecere de pietoni, a fost acuzat de vătămare corporală și fals în declarații. El s-a prezentat la poliție abia la 30 de ore după accident. A fost pedepsit drastic: i s-a reținut permisul de conducere trei luni. De asemenea, s-a bucurat de „principiul nevinovăției” în 2016 când DNA îi făcuse dosar de corupție (obținerea de foloase necuvenite: ceruse, se spune, 50 de mii de euro pentru campania electorală de la interlopul nepotrivit). Candida atunci la Primăria Capitalei și s-a autopedepsit retrăgându-se din cursă. Doar providența și o justiție îngăduitoare l-au mai salvat. Turnătoria interlopului a fost minimalizată și discreditată. Orban nu s-a „autosuspendat” și nici nu s-a pus în discuția Biroului național. A rămas președinte de partid. Este nemuritor.

Inerțiile PNL față de posibilele infracțiuni ale unor membri de la cel mai înalt nivel i-au indignat pe aliații lor la guvernare din USR PLUS, deveniți, de fapt, cei mai zgomotoși adversari politici. Ei spun că în Iași activează o mafie controlată de oamenii lui Relu Fenechiu, alt fost PNL-ist de frunte care a dat culoare politică pușcăriilor pe motiv de corupție cronică. Același Relu Fenechiu care, cu ani în urmă, i-ar fi crescut, se spune, ca pe propriii copii politici pe gemenii Muraru, unul, fost consilier prezidențial, nominalizat la ambasada României în Statele Unite, altul, angajat în diferite cruciade, conform unei prea-transparente agende de partid și de stat. În fine, din simț al dreptății sau pur și simplu pentru că nu au asimilat încă înfrângerea de la locale, liderii ieșeni ai USR cer pe tavă nu doar capetele, ci și trupul PNL. Cei doi ar fi doar vârful icebergului: în structurile administrației locale e puzderie de corupți, mulți din frăția secretă PNL-PSD. Orban este somat să se delimiteze de Costel Alexe, „acest personaj sinistru” și de Mihai Chirică pentru că „Suntem datori să preluăm în coaliţie frâiele acestui oraş, să scoatem la iveală prin audituri serioase toate furturile şi să demantelăm toată mafia din Primăria Iaşi” după cum spunea cu obidă senatorul USR PLUS Marius Bodea.

Clotilde Armand
Clotilde Armand

Dar PNL pare să tergiverseze judecățile de valoare penală. Poate și pentru că vede ce se întâmplă la sectorul 1 al Capitalei unde primărița USR Clotilde Armand drenează dureros sistemul de recompense și bonusuri întreținut de predecesorul PSD-ist care și-a cumpărat confort mediatic și penal atribuind locuințe și privilegii jurnaliștilor și polițiștilor din sector. Se formase astfel o rețea care mergea în profunzimile sistemului de propagandă și justiție, spre confortul personal și partizan al primarului. După cum se vede/aude/insinuează aceste complicități funcționează și la nivelul primăriei Iași (de fapt, cam în mai toate marile și micile primării) și doar o serioasă analiză a licitațiilor, furnizorilor, contractelor, atribuirilor de terenuri și locuințe ar putea scoate la iveală verigile-lipsă care leagă cont la cont și mafiile politice de cele interlope.

Dar PNL tușește la Iași și face pneumonie în București. Bugetul Capitalei se naște în chinuri pentru că e prins între focurile prietenești de artilerie schimbate între aliați: USR îl acuză pe Nicușor Dan de pompierism și demagogie aritmetică, propunând un buget umflat și nerealist, fără a spune și resursele din care va alimenta speranțele generale. Este acuzat de aroganță față de consilierii USR, pe scurt, suferă de sindromul „Mesia de debara”: „Nu vorbeşte cu nimeni, nu dă telefoane, nu răspunde la telefoane şi dă bule. Toată lumea trebuie să stea drepţi şi să execute că dă el bule,” ricanează Cristian Ghinea, ministrul Fondurilor Europene (USR), care-i reamintește lui Nicușor Dan că alegerile în București au fost câștigate de USR, nu de PNL care-l susține pe „independentul” Dan. Așadar, nu poate să facă bugetul așa, „ca Firea.” Aluzia la fosta primăriță PSD a Capitalei nu este întâmplătoare: Nicușor Dan o acuzase, pe când era consilier la primărie, că măsluiește și secretizează anexele bugetului ținând astfel captiv Bucureștiul în capcana creditelor neperformante pentru ca interlopii și clienții partidului să poată face shopping și să cheltuiască fără număr, fără număr.

PNL nu ține pasul cu toate aceste îmbrânceli. Președintele Iohannis identificase drept dușman suprem PSD-ul, iar doctrina de apărare a PNL ținea tunurile numai pe Viorica Dăncilă și Marcel Ciolacu. PNL și USR păreau frați de cruce, iar colegii lui Orban preferau să nu bage de seamă micile cârcoteli, considerându-le doar radiații de fond ale activismului funciar al acestei noi formațiuni politice.

Un golem politic cu un comportament în care se amestecă eterogen inocența, lipsa de măsură, capriciile și izmenelile copilăriei

Zilele acestea se confruntă însă două patologii politice venite din morfologia și biografiile diferite ale celor două partide. USR iese din vârsta inocenței activistice, aruncat direct în maturitatea sulfuroasă a politicii. E încă imberb, suferă de boli de creștere (nu-și asumă roluri politice, ci doar de comentator și bocitoare publică) pe care nu apucă să le vindece. Orice contact cu balta politică îl maculează, totul îi miroase urât, a descompunere. Dar nu are încotro: trebuie să facă politică, să scape țara de poluare, peturi de plastic și penali. Organizația cetățenească, înființată cu rolul, cumva arogant și idealist, de a salva tot, s-a transformat peste noapte în partid național, crescând mai mult decât poate duce aparatul ei cardiovascular. Un golem politic cu un comportament în care se amestecă eterogen inocența, lipsa de măsură, capriciile și izmenelile copilăriei. De partea cealaltă, PNL a lua un aer senioral, arogându-și o istorie de glorie și martiri cu care nu prea mai are multe de împărțit. Dar partidul istoric nu mai există. L-au transformat compromisurile, jumătățile de măsuri, foamea patologică de personal, influență și putere. La câte organisme modificate genetic a mâncat la cele trei mese importante ale zilei (undeva în măruntaiele lui se află și resturi ale partidelor lui Roman/Băsescu și Măgureanu, de pildă) nu e de mirare că actualul PNL le-ar fi de nerecunoscut (și de nefrecventat) iluștrilor înaintași. În ultimii treizeci de ani, partidul a trecut prin atâtea crize identitare că are acum o oboseală arogantă și aerul că i se cuvine totul. Cu atât mai mult cu cât nu și-a adaptat doctrina de apărare și ține tunurile ca pe linia Maginot, în direcția greșită, în vreme ce AUR și PSD se regrupează.

Rămâne de văzut ce poate ieși din conflictul dintre un partener tânăr, neexperimentat, nerăbdător și imperios și altul, bătrân, versat, blazat, cu șolduri de titan și dantură de viplă. Poate că toate acestea sunt doar gesticulații pentru publicul fiecărui partid în parte: se apropie congresele celor două formațiuni politice, se vor alege noi conduceri și contează cât ești de gălăgios (Cosette Chichirău nu a eșuat mai an doar la primăria Iașului, ci și la conducerea USR, la care aspiră și azi). Ar fi primul congres USR PLUS ca partid unic, așadar în structurile de putere și interacțiune din USR intervin factori noi (PLUS are câțiva europarlamentari vocali și dornici să preia conducerea). În PNL, președintele Iohannis pare mai atent la Florin Cîțu în vreme ce pe Orban, de care era nedezlipit într-o vreme, îl ignoră când nu-i cere pe ton patern și imperios să rezolve cu celeritate problema corupților din partid.

Toate acestea nu rezolvă, firește crizele deja existente, ci adaugă noi elemente de stres. Cert este că, pe măsură ce trece vremea, lupta anticorupție a încetat să fie urgentă și a ajuns să se identifice cu lupta pentru putere. Fondul de ten al incoruptibililor se scorojește tot mai mult. Pe măsură ce avansează anchetele, discursurile despre corectitudine, penali, cinste, onoare devin tot mai false și discordante, spărgând geamurile și cristalurile din care s-a băut șampania la alegerile trecute.

Pe fundalul palmelor date de politicieni, românii trebuie să găsească soluții la criza social-economică prin care trec: sute de mii de angajați și-au pierdut locurile de muncă, mici și mai mari afaceri au falimentat cu zecile de mii. Treceți prin centrul marilor orașe să vedeți câte magazine și-au tras cruci mari de var pe vitrine și câte ganguri centrale au devenit paradisul boschetarilor. Chiar și în Bucureștiul fără buget al lui Nicușor Dan.

Însă dincolo de tot și toate (măriri de prețuri, inflație, scăderi de salarii, faliment și șomaj), coma cea mai durabilă este cea culturală: de mai bine de un an instituțiile culturale stau cu lacătul pus. Actorii nu mai joacă decât în LIVE-uri pe paginile de socializare. Nu au succes de masă decât manelele. Un manelist celebru a fost condamnat la închisoare pentru incitare la violență împotriva femeilor. Chiar dacă penală, maneaua cu pricina a avut peste 20 de milioane de vizualizări în mai puțin de un an. O altă manea cântată de Loredana Groza și câteva stele ale genului înregistrează succese record și a stârnit dispute în cele mai înalte zone ale societății, unde discuția despre moartea teatrului sau a sălilor de concert nu mai stârnește decât un căscat plictisit. Mai mult chiar, autoritățile s-au gândit chiar să se folosească de popularitatea maneliștilor pentru a-i convinge pe oameni să se vaccineze. Ăsta da boullion de culture.

Între timp, în mijlocul zarvei politice, cardiograma culturii e plată. Spectacole, nu. Expoziții, cu țârâita. Producția de carte și tipărituri (includ aici și periodicele) a atins minime istorice. Spre deosebire de teatrul politicii, foarte bine remunerat și aducător de privilegii, cel de artă nu mai produce nimic, decât disperare. Un artist încă tânăr, Tudor Chirilă, a rezumat lecțiile ultimului an: „Pentru mine, lucrul cel mai bun este că pandemia mi-a atras atenția că: 1. Sunt singur. 2. Sunt împreună cu puțini oameni care-mi dau sentimentul ca nu sunt singur. 3. Trebuie să mă descurc așa. 4. Am un stat căruia nu-i pasă de mine.” Este probabil ceea ce ar spune orice artist forțat în acest an să tacă, să se izoleze, să piardă contactul cu publicul și cu propria artă. Este un strigăt de durere al cărui ecou ne va lovi în moalele capului peste o generație.

*Opiniile autorului nu sunt neapărat și cele ale Europei Libere.

Vezi comentarii

AntiNostalgia 2 – privind spre viitor

Radio Europa Liberă organizează al doilea sezon: din nou filme documentare, dezbateri și mulți invitați din țară și din străinătate pentru a discuta despre lecțiile trecutului ca șansă de a modela un viitor diferit. Un dialog între generații, la care toată lumea este binevenită

Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG