Linkuri accesibilitate

România: Victime de patru stele în războiul de gherilă politică


Generalul Nicolae Ciucă, înainte să devină politicianul Nicolae Ciucă

Generalul Nicolae Ciucă, propunerea de prim-ministru a PNL și a președintelui Iohannis, credea că, dacă spune că vrea armistițiu și iese cu batista albă în vârf de băț, va fi cruțat, ba chiar privit ca un apostol al pacificării și benevolenței. Ghinion. Bătăliile politice nu țin cont de codul bunelor maniere soldățești. Se trage fără somație, se pun capcane sub masa de negocieri, iar pâinea cu sare e, de fapt, cu cioburi de sticlă. Generalul își plimbă armata moartă de ministeriabili de la o masă la alta și nu găsește nicăieri un loc unde să stea. Îl ajută mult să stea în carantină politică și corul de bocitoare de la partid care îi otrăvesc drumurile și fântânile cu discursurile lor resentimentare. De fapt, imaginea generalului s-a cam boțit și au început să iasă la iveală, printre cusături, contururile de politruci care-l populează și care-l controlează. Aceștia retează cu declarațiile lor de război orice negociere de pace.

Chiar dacă ar trece de votul parlamentului, soarta guvernului pare să fie pecetluită în avans: însuși generalul cerșește timp pe holurile politicii, cât să ducă țara în primăvară. Optimiștii spun că atunci jocul selecției unui nou prim-ministru va fi reluat din punctul inițial, adică de la Florin Cîțu și sicofanții lui. Pesimiștii nu-l văd pe generalul Ciucă victorios în fața generalului Iarnă. Poveștile de război ale lui Ciucă sunt și ele mult supraevaluate iar omul începe să-și dezvăluie pe zi ce trece golurile intelectuale și morale, căciulindu-se la poarta foștilor parteneri folosind o logică bidimensională și o gramatică incertă. Se mai vede și faptul că generalul este doar o păpușă eroică propusă doar pentru că ar putea câștiga simpatia publicului care, în sondaje, pare fatal și inexplicabil atras de haina militară. Programul lui de guvernare a fost croșetat folosind resturi din programul lui Cîțu combinate cu lăcomia și pompierismul celorlalte cadre de partid nerăbdătoare să preia controlul total al guvernului și să se branșeze la sursele de bani. Și, cu toate că voturile PSD ar fi vitale pentru ca guvernul Ciucă să capete legitimitate, niciuna dintre propunerile făcute de Ciolacu și ai lui (pretinde șeful PSD) nu a fost introdusă în programul de guvernare cu care Ciucă vrea să se prezinte în parlament. Este, așadar, foarte posibil ca PSD să se abțină sau să voteze împotrivă.

PSD urmărește, totuși, cu atenție și îngrijorare parcursul noii echipe. Nicolae Ciucă este o persoană civilizată, neconflictuală, deosebit de comunicativă, care nu s-a dezis de initiațivele partidului, pentru a parafraza un clasic încă în viață. Dar lista de miniștri îi face pe mulți să schimbe masca anti-COVID cu o mască integrală de protecție, ba chiar să aprindă niște bețișoare parfumate ca să acopere mirosul greu. Pare să fie, ca și în cazul listei de miniștri prezentată de Cioloș, acum două săptămâni, o adunătură de nume făcută să nu fie acceptată de la bun început de mai nimeni din afara partidului. Gureșa Alina Gorghiu, una dintre agentele blonde ale lui Iohannis din partid, este propusă la Justiție asta după ce nu demult propunea ca cei condamnați la mai puțin de șapte ani (printre alții, și violatorii) să fie arestați la domiciliu. Lucian Bode, propus pentru Interne, a fost implicat într-un grav accident a cărui cercetare a fost tergiversată un an de zile de poliția rutieră și procurorii pentru ca apoi dosarul să fie clasat din lipsă de probe. Cătălin Predoiu, altă stea pitică a partidului, a fost propus pentru postul de ministru al Apărării (sic! În 2014, Predoiu a fost adversarul lui Iohannis în cursa internă PNL-PDL pentru desemnarea candidatului la alegerile prezidențiale. S-a spus că a candidat doar pentru a-l pune pe Iohannis în valoare.) Șeful deputaților PNL și șef interimar al Camerei, Florin Roman, propus la Ministerul Economiei, este un fel de Florin Iordache al PNL: un slujitor devotat, mereu cu un ochi către șeful de la partid și altul către Cotroceni. Are patru facultăți, una mai dubioasă ca alta, și are o mare experiență economică în a primi remunerații consistente de la stat: a trecut prin câteva consilii de administrație - EON, CEC, Electrica, Eximbank - pe posturi călduțe de membru al consiliului de administrație, uneori chiar președintele acestuia. Nicolae Ciucă crede că Raluca Turcan, Bogdan Gheorghiu și Sorin Câmpeanu și-au făcut treaba și merită o nouă șansă. Lista continuă fără mari inovații. Te întrebi dacă nu e alcătuită special pentru a stârni resentimente și sentimente negative. Nu ne-am fi mirat să apară pe această listă însuși Florin Cîțu candidat la Economie sau Finanțe.

Nu e de mirare că PSD care părea să susțină pasiv și din curiozitate morbidă noul cabine a făcut o jumătate de pas înapoi. Sunt pașii de tango cu care ne-a obișnuit PSD-ul în ultimul an. Ciolacu a adoptat un joc pozițional în ultimele luni. A stat și a așteptat, mutând doar piese secundare sau de decor, schimbând uneori brusc azimutul atacului, pentru a-și deruta adversarii. Pentru unii a fost un joc la derută. Pentru alții, a fost o stratagemă care a ascuns obiectivele sale constante din ultimul an: alegerile anticipate și revocarea președintelui Iohannis. Se pare că ambele obiective s-au copt suficient și piesele esențiale sunt plasate pe poziție, astfel că PSD nu-și mai ascunde decât gura, din pudoarea de a nu i se citi lăcomia paroxistică care-l motivează. Păi să vedem cum: PNL e mahmur după marea victorie a echipei câștigătoare și mulți au mustrări de conștiință văzând în ce cap de pod i-a dus beția puterii. Grupul parlamentar a început să se destrame iar cei care dezertează nu rămân doar niște ciocane fără stăpân și trec de-a dreapta lui Orban, constituind un nou grup parlamentar.Așadar, nici măcar voturile parlamentarilor PNL nu sunt garantate integral. Este evident că, după un model patentat de Gabriel Oprea și UNPR-ul lui, demisiile se fac în șir indian să pară mai multe, să-i inspire și pe nehotărâți și să nu fie atât de evident (deși este) că sunt coordonate de Orban. Deși demisionat din funcții și din grupul parlamentar, fostul șef PNL nu se împacă de fel cu realitatea confiscării PNL-ului de comandoul de pretorieni ai lui Iohannis și Băsescu. El își sapă pe întuneric redutele sau groapa politică. Este așadar posibil (de fapt aproape sigur) ca numărul celor care vor vota din principiu împotriva noului cabinet să fie sporit de dezertorii PNL. Mai ales că Ciucă nu a negociat nimic cu ei, deci nu vor primi nimic la mare împărțeală de posturi și bani care va urma. Președintele Iohannis se poate juca în continuare în nisipul Marilor Piramide de-a Napoleon, propunând alte și alte sperietori de ciori politice însă muniția lui se isprăvește. Nu mai are susținere populară pe care a risipit-o fie somnolând, fie băgându-se în seamă, fie manipulând jocul politic și pariind pe cai morți.

Paradoxul este că parlamentul, cu tot cu grupurile sale politice de interese, riscă să moară de foame ca măgarul lui Buridan pentru că aleșii nu au puterea să aleagă între mormanul de bani și privilegii obținut odată cu șefia la Palatul Victoria și mormanul de responsabilități și probleme ale pandemiei și crizei gazelor. Dacă se uită cu coada ochilor la prima tranșă de aproape patru miliarde de euro care trebuie să vină de la Uniunea Europeană în contul PNRR ar vrea toți să fie șefi, să taie și să spânzure prin dubla contabilitate de partid și de stat. În teritoriu stau pregătite de asalt armate de lăcuste. Nu au culoare politică, li se colorează pielea de gușteri în funcție de pofte și mediul natural. Acești mercenari așteaptă ca guvernul să le spargă pușculița în cap, să plouă cu aur ca în legendele Olimpului. Sunt dispuși să presteze pentru partidul care aduce soarele și pe ulița casei lor de vacanță. Pe de altă parte, iarna cu toate ale ei printre care trebuie să includem starea dezastruoasă a serviciilor (apă, căldură), lipsa de investiții în repararea și modernizarea centralelor electrotermice și stângăcia dovedită a administrațiilor locale care nu se pricep și nici nu învață cum să facă față stihiilor naturii va însemna o imensă criză de popularitate pentru cei care controlează administrația centrală. Or fi ei atrăgători banii din spatele Programului național de dezvoltare locală sau cei europeni pentru redresare și reziliență, dar s-ar putea dovedi otrăviți, doar un bonus pentru sinucigași. Toată lumea e conștientă că, deși sunt bani mulți la mijloc, pericolul de moarte politică este și el maxim. Și nu este clar dacă și când acest joc poate fi câștigat: iarna (ca și lockdownul din pricina pandemiei) ar putea însemna moartea micilor afaceri puse pe butuci de costurile imense ale energiei electrice și gazelor, costuri pe care doar prin subvenții le-ar putea suporta. Ar trebui aflat cât au costat industriile energofage recentele majorări de tarife la curent electric. E posibil să aflăm că, de fapt, acestea sunt subvenționate de la buget spre deosebire de consumul casnic. Guvernul promite acum că va subvenționa și micul consumator familial până în primăvară (condiționând această generozitate de votarea noului cabinet) nu și că va cere Procuraturii să investigheze probabilitatea cartelării „furnizorilor” de energie electrică și căldură, apăruți ca mușița imediat ce s-a liberalizat piața, cei care au generat de fapt escaladarea tarifelor. Mai mult, subvențiile se vor duce tot în buzunarul celor care au majorat uneori și de cinci ori prețurile. Ideea e că subvenționarea amână, nu oprește, lăcomia „furnizorilor”. Din primăvară o luăm de la capăt. Mai este, desigur, pandemia care înregistrează cote de mortalitate pe care nici armata română pe frontul de est nu le atingea. Cu empatia deja legendară, omul de tablă din fruntea statului sărbătorește recordurile negre vizitând piramidele, cum, deunăzi, sărbătorea incendierea spitalelor mergând la schi sau făcând curse cu bicicleta. S-ar părea că unica lui treaba în această a doua jumătate a anului a fost manipularea alegerilor interne din PNL și nominalizarea unui candidat de prim-ministru care să răspundă la comanda unică a șefului oștirii care este, desigur, și șeful statului. Între timp, la șase ani de la incendiuil de la Colectiv, comemorare pe care și șeful statului, și cel (demisionar) al guvernului le marchează prin intermediari (aceștia duc coroane, păstrează momente de reculegere pioasă, aprind lumânări, pozează clipa și o pun pe pagina de net a instituției), ei bine la șase ani mor zilnic de câteva ori mai mulți oameni ca în tragedia din clubul bucureștean, nu doar pentru că nu s-a vaccinat, ci și pentru că sistemul medical este la pământ. Mor pentru că spitalul din Iași, în criză de oxigen (mai avea doar pentru câteva ore) a trebuit să împrumute 50 de tuburi de la spitalul din Suceava, pentru că spitalele din Timișoara stau cu zilele în frig, fără apă caldă din pricina stângăciilor primarului și ticăloșiilor furnizorilor, pentru că medicii de la Spitalul județean din Craiova au fost nevoiți să alimenteze manual cu oxigen bolnavii după ce a căzut curentul (evident că spitalul nu are generatoare, cum nu are niciun spital care se respectă, pentru că un generator înseamnă probleme suplimentare - benzină, întreținere - iar managerii nu au vreme de asta) și firește nimeni nu a dat explicații sau socoteală pentru accident. Mor pentru că medicamente vitale tratamentului de COVID sunt în circuit închis, pentru „cine trebuie”, după cum se pare, și nu sunt produse și nici vândute la liber. Mare trebuie că a fost foamea de bani de vreme ce, la o creștere de vreo treizeci de miliarde de euro a datoriei, după aproape doi ani, nu s-au modernizat secțiile de terapie intensivă iar schimbarea unei prize la un spital, o priză veche de decenii, în pericol să ia foc, a devenit subiect de primă pagină.

Pe termen scurt este neclar ce se va întâmpla cu oferta generalului. El cere predarea necondiționată numind această capitulare armistițiu. Guvernele minoritare românești au însemnat mereu un șir continuu de înțelegeri pe sub masă și legături contra naturii care au creat monștri politici: uneori giganți cu picioare scurte, alteori pitici cu pumni mari și capete mici. În mod inevitabil distorsionează scena politică și, evident, democrația. E greu de crezut că mai poate fi găsită o majoritate care să susțină guvernul fără înțelegeri de budoar. Alegerile interne din PNL au distrus ecosistemul partidului și au îndepărtat posibilii aliați din USR. Sondajele de opinie arată că timpul corodează popularitatea fostei coaliții la putere. Poate că se răzbună absenteismul de la alegeri care face mereu ca un curent politic să devină ilegitim și nepopular la primul hop al guvernării? Să fi avut dreptate cei care voiau să amâne alegerile după ce trecea amenințarea virală? Pe termen mediu și lung pare că toate partidele au ajuns de voie de nevoie la ideea alegerilor anticipate ca unică soluție de a recâștiga încrederea unui electorat fragmentat de aberațiile jocului politic combinate cu frica rațională și, uneori, irațională de pericolul unui virus bine controlat politic.

Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG