Ministrul român al Educației, Liviu Pop, este un nostalgic, care pendulează între vechile metode din perioada dictaturii. Instaurarea manualului unic, prin anularea manualelor alternative și deci impunerea oficială a cenzurării informației, în sensul că elevii vor avea acces la o singură sursă nu este singura soluție adoptată de ministrul învățământului. În plus, pentru a fi sigur că profesorii vor respecta canonul unic, Ministerul Educației Naționale a transmis o notă inspectoratelor din toată România prin care anunță că este interzisă utilizarea de auxiliare şcolare neaprobate de minister, iar în cazul în care nu este respectată această obligaţie atunci ministerul “îşi rezervă dreptul de a sesiza organele de stat abilitate”.
Această notă va fi valabilă până la aprobarea așa numitelor auxiliare, cum sunt culegerile de probleme, de texte literare sau de exerciții de gramatică. Nu e clar, însă, dacă profesorii au voie să prezinte, spre exemplu în clasă mici filme documentare, istorice sau științifice sau dacă astfel de materiale “auxiliare” sunt ilegale și ca atare se vor pedepsi conform noului ordin dat de minister. Nici romanele sau cărțile de poezii pe care profesorii le-ar putea aduce de-acasă pentru anumite exemple nu e sigur că fac parte din instrumentarul permis al dascălului și cu atât mai puțin culegerile de problem sau exercițiile extrase din vreo vestită revistă de matematică.
De altfel înainte de începerea școlii, în absența principalelor manuale, Liviu Pop a făcut publicitate pentru manualele de sport și de dirigenție, două inovații pe care profesorii le-au ridiculizat. În acest peisaj, în care ministrul educației inovează permanent, liberalii și Uniunea Salvați România au depus la senat moțiunea simplă "O Românie fără educaţie de calitate este o Românie săracă”.
Este doar un gest simbolic, fiindcă opoziția nu are nicio șansă să strângă majoritatea pentru a trece această moțiune și a cere demisia ministrului. Liberalii au încercat să demonstreze că Liviu Pop, el însuși o persoană care face greșeli de ortografie și de exprimare, nu are capacitatea de a administra un domeniu atât de complex. În textul moțiunii, PNL îi reproșează ministrului o serie de neajunsuri din educație, cum ar fi fenomenul abandonului școlar sau exodul creierelor. În planul practic, textul liberalilor menționează lipsa manualelor, numărul mare de şcoli fără autorizaţii de funcţionare, un sistem educaţional politizat, fără bani pentru salariile profesorilor. Opoziția vorbește de asemenea despre faptul că şcoala este decuplată complet de piaţa muncii, că are profesori calificaţi în timpul verii, că nu se fac investiţii pentru modernizarea procesului didactic în universităţi și că nu există legislație pentru înființarea de noi școli doctorale.
Manualul unic, îmbrățișat de cei, care mizează pe simplificare, ar putea fi un punct de inflexiune în strategia educației autohtone, o revenire la regulile unei epoci în care doar varianta oficială era cea adevărată, în care dezbaterea de idei era o erezie și în care sursele alternative trebuiau să fie atent verificate.
România nu se poate, însă, întoarce la societatea închisă dinainte de 1989, chiar dacă ministrul Pop îi amenință pe profesori că-i dă pe mâna procuraturii, ca atunci. Copiii pot fi obligați să învețe manualul unic pentru o vreme, dar ministrul, poate, nu va avea destul timp pentru a pune în opera o întreagă contrareformă, acum în era internetului.
