Timișoara a devenit potrivit poliției germane, citate de MTI, un „hot-spot” al traficului de persoane și al imigarției ilegale, adică un centru spre care se îndreaptă migranții și traficanții și de unde se organizează pentru a merge mai departe. Timișoara se află aproape de granițele cu Serbia (de unde vin migranți, refugiați, traficanți) și cu Ungaria (țară spre care se îndreaptă aceștia). Din Timișoara, refugiații sau cei traficați ar fi se pare îmbarcați în camioane, care urmează să traverseze Ungaria spre Germania.
România susține că-și apără bine frontiere împotriva traficului de persoane, de arme sau de droguri, iar Poliția de Frontieră a declarat că anul trecut a depistat peste 16.000 de fapte ilegale la granițe. Nu e clar câte din cazuri intră la categoria traficului de persoane, dar 3000 de oameni au încercat să treacă ilegal granița României, potrivit datelor oficiale.
Cele mai multe fac parte din fenomenul migrației, fiindcă România nu este o țară căutată de refugiați, ci mai degrabă una de trecere.
Autoritățile de la București au fost de altfel destul de reticente față de cota de migranți impusă fiecărui stat de către Comisia Europeană. Cu toate acestea, România nu s-a opus cu forță acestei idei, cum au făcut spre exemplu Ungaria și Polonia. Ministrul de Externe polonez a spus recent că granițele trebuie să fie „sigilate”, în vreme premierul ungar, s-a revoltat de-a dreptul pentru cota pentur numărul mare de migranți pe care ar trebui să-l primească anunțând că Budapesta a pregătit o propunere prin care Uniunea Europeană să poată garanta protecția granițelor sale. Această filozofie va fi adoptată de Austria după ce ministrul de Interne de la Viena a declarat că înființează o „unitate de apărare a frontierelor”.
Europa Centrală pare să-și regăsească naționalismul tradițional și se constituie tot mai mult într-un bloc politic separate în interiorul Uniunii Europene. România oscilează încă pe tema refugiaților și migranților între intransigența tot mai evidentă a Grupului de la Vișegrad și intențiile generoase ale Comisiei Europene. Dar această oscilație ține mai degrabă de temerile României, care s-a comportat mereu la Bruxelles ca o țară de margine căreia îi e rușine să iasă în lume și să-și spună părerile. Dacă ar fi mai siguri pe ei, fruntașii politici români s-ar comporta la fel ca cei de la Budapesta sau de la Varșovia.
În plus, România are și handicapul că nu e țară Schengen. Oficialii români și uneori și cei europeni au spus mereu că România a îndeplinit criteriile tehnice pentru a fi primită în Spațiul de Liberă Circulație, dar că din cauza corupției trebuie să mai aștepte.
Dacă datele Poliției Federale Germane se confirmă și Timișoara a devenit „un nou centru de gravitație” în traficul de ființe umane transportate în camione pe traseul balcanic, atunci se va pune un semn de întrebare și asupra capacității statului român de a-și securiza frontiera. Timișoara se află la intersecția drumurilor care vin dinspre Balcani și merg spre Europa Centrală, aproape de granița sârbească, dar și de cea ungurească.
Oficialii români nu au dat încă nici un răspuns în ceea ce privește această suspiciune, dar ea a fost semnalată și anul trecut de Raportul Departamentului de Stat de la Washigton cu privire la traficul de ființe umane. România este prezentată atât ca sursă, țară de tranzit, dar și de destinație a victimelor rețelelor de trafic de persoane.
