Marcel Ciolacu, președinte PSD, spune că ar depune moțiune de cenzură. Face tatonări printre tovarășii de drum din AUR. Acolo se ascut maniacal cosoarele și sigur găsește urechi receptive. Anunțul lui Ciolacu i-a făcut pe unii să râdă. Li s-a părut defazat și irelevant. Cum ar putea trece o moțiune de cenzură? Doar coaliția proguvernamentală are majoritate, nu?
Vocea lui Ciolacu se aude rar în ultima vreme. Fie nu mai preocupă pe nimeni ce se întâmplă cu primul partid conform celor mai recente sondaje, fie PSD aplică tactica profitabilă de a aștepta ca adversarii să-și sape groapa cu gura. Dar Ciolacu are deocamdată altceva mai bun de făcut decât să se ambaleze în lupta politică: partidul se pavoazează și liderii îmbracă straie de sărbătoare întrucât, după mai multe luni de zbateri la marginea justiției, Liviu Dragnea, fost naș în partid, este pe punctul să iasă din închisoare spre a-și lua locul lângă alți luptători din ilegalitate ai partidului, Adrian Năstase sau Adrian Severin. Eliberarea lui, care ar urma să se petreacă zilele următoare, nu va schimba, desigur, arhitectura partidului: va avea tot o mie de capete și multe picioare de lut, însă îl va aduce pe poziții de autoritate morală, de martir al partidului, sacrificat pentru că acumulase atâta capital uman și sentimental înainte de alegerile europarlamentare din 2019. Omul a făcut pușcărie și, se pare, nu a turnat prea mult, de vreme ce structura de putere în PSD a rămas cam aceeași.
La urma urmei ce a făcut el și nu au făcut și politicienii din PNL sau USR după aceea? A numit niște politruce de la partid în funcții publice să le dea un ban pe cartea de muncă. Doar munceau cinstit, pentru partid, ca toată administrația de pe-atunci și din toate vremurile. Președintele Iohannis recunoștea acum câteva luni că PNL a făcut numiri politice, dar că a numit „oameni competenți.” Între timp s-a văzut și cât de competenți sunt. Fonduri naționale bine alimentate de la bugetul de stat și banii europeni au fost contaminate până la portar de rudele și clienții partidelor. Fiica adoptivă a fostului ministru de Interne Marcel Vela a fost numit adjunctă la o importantă agenție de stat fără să aibă vreo calificare. Dacă strigi sub fereastra instituțiilor de stat „Alooo! Vă cheamă șeful la sediu!” se face coadă la PNL și USR. După cum spunea recent demisionatul Vlad Voiculescu, managementul multor spitale este, cu sprijinul nemijlocit al PNL, greu de ucis. O investigație recentă susținea că 65% dintre managerii spitalelor gestionate de Ministerul Sănătății sunt numiți politic. În ciuda simpatiei publice de care se bucura Voiculescu, nu a putut schimba prea multe și e greu de crezut că succesoarea lui, Ioana Mihăilă, cu biografia și mânuțele ei mici ar putea scrijeli suprafața bulei de privilegii și nepotisme din sistem.
Președintele Iohannis, mut ca o lebădă după concedierea celui adus în 2016 să descâlcească ițele după catastrofa de la Colectiv (fără a reuși mare lucru), și-a descleștat sintaxa pentru a o firitisi pe noua ministră. El spunea într-o doară „Mă bucur foarte mult că în coaliție s-a găsit un modus vivendi, care ne dă speranțe că lucrurile vor merge și mai bine.” Această afirmație se voia epitaful unei săptămâni de huiduieli și îmbrânceli între USR și PNL, după concedierea lui Vlad Voiculescu și a Andreei Moldovan. Voiculescu, care și-a recăpătat simțul critic după ce i s-a trântit ușa în nas, a dezgropat niște potcoave și pac! cu ele la Răsboiul, să vadă toți ce vampiri stau agățați de posturi bine remunerate. Îl arăta cu degetul pe Florin Cîțu care ar fi fost impermeabil la sugestii și reclamații. Voiculescu ar fi vrut ca plecarea lui să declanșeze un război total. Oamenii lui din presă au vorbit chiar de posibilitatea ca USR să-l propună din nou la minister așa, ca să stimuleze adrenalina lui Cîțu. Nu a fost să fie. Voiculescu a ieșit din cărți și marile lui dezvăluiri nu au făcut decât să dea un tonus mai vioi renegocierii protocolului dintre partidele proguvernamentale.
A fost greu până s-au pus la aceeași masă după ce s-au bătut în postări pe paginile de socializare. Aliații au semnat un pact de nonagresiune după un rapid, amănunțit și dureros schimb de focuri. Florin Cîțu a înghiți fără să clipească insultele imberbilor din USR și, după ore de tratative, s-a ajuns la o înțelegere. De fapt, la mai multe, pentru că, în spatele protocolului de principiu se află și un act adițional. Ca de obicei, acesta tinde să devină la fel de important ca acordul oficial dintre partide. În acest act se spune că, în cazul în care nu există consens, fiecare partid va acționa conform propriilor interese și decizii. Cum ar veni, după atâtea zbateri, coaliția democratică din fruntea țării a zămislit un șoarece plin de tare genetice. De fapt, au fost de acord, cum ar veni, cu o căsătorie modernă, liberă de constrângeri, ceea ce e un compromis mai degrabă pentru PNL care a votat mai mereu pentru familia tradițională. USR e dispus la relații deschise și a semnat acordul renunțând cel puțin pentru o vreme la gândul de a-l demite pe Florin Cîțu care le promite că, data viitoare, când va mai avea de gând să cooncedieze vreun ministru USR, îi va anunța în prealabil.
Florin Cîțu, care duce, în paralel, meciuri nocturne și secrete pentru a câștiga șefia partidului, are nevoie de vizibilitate. Scandalul concedierii lui Vlad Voiculescu a arătat că are o alonjă la care Ludovic Orban, antrenat doar pe griful chitarei, nu poate decât aspira. Se pare că și recentele vizite la Cluj ale lui Cîțu fac parte din strategia lui pozițională: își plantează pionii și nebunii în poziții-cheie care vor putea fi fructificate la Congresul PNL din acest an.
Imobilizat la tribuna Camerei Deputaților, Ludovic Orban se transformă în exponat de muzeu. Klaus Iohannis, care de multă vreme nu-și mai ascunde iubirea neconstituțională și necondiționată față de PNL, pare să fie de partea actualului prim-ministru. Iar grandioasa partidă de shopping numită pompos Planul Național de Redresare și Reziliență va face actualul executiv și mai simpatic marilor anonimi care dau tunuri tăcute, dar profitabile în economie. Acest plan, redus considerabil de la 80 de miliarde de euro, cum se lăuda înainte de alegerile parlamentare Klaus Iohannis că a negociat, la 30 de miliarde, i-a hipnotizat și pe cei din USR care vor să taie o bucată de tort pentru ministerele lor. Din nepăsare, neputință sau neglijență, pe tura actualei coaliții au continuat, s-au declanșat sau agravat suficiente crize (criza citostaticelor, a secțiilor și cadrelor medicale pentru terapie intensivă, a spitalelor, școlilor și autostrăzilor... lista e nesfârșită), iar ei cred că, agitând teancuri de bani, vor părea salvatorii de care era nevoie.
Naiv ca trezit din somn, Ludovic Orban spune că intenționează să candideze la șefia partidului și e convins că are toate șansele să ia potul cel mare. Pare să-l vadă, în continuare, pe Cîțu distribuit în rolul de jolly joker, ca anul trecut, când fugea de votul de învestitură în Parlament, deși fusese desemnat de președinte, ba chiar făcuse o listă de miniștri. Erau zilele dinainte coronavirusului în care PNL și-ar fi dorit alegeri anticipate. Dar Florin Cîțu are acum obrazul armat de câteva incendii prin spitale, multe miliarde împrumutate la dobânzi de neconcurat, mulți-prea mulți bani cheltuiți în investiții inutile/inutilizabile, zeci și sute de numiri strategice și politice, deci nu mai poate da înapoi. Trebuie să termine ce a început. I-a ținut piept săptămânile trecute lui Ludovic Orban, respingându-i propunerile de oameni la șefia unor instituții strategice. Nu erau niște conflicte principiale, ci de putere. Cîțu a admis acum câtva timp că intenționează să candideze la un post în conducerea partidului. Ce post nu a spus, dar pe zi ce trece devine tot mai clar. Probabil că și el crede că, odată ajuns în fruntea partidului, are în buzunarul de la piept cheile Cotrocenilor. A fost ea șefă de partid Alina Gorghiu și singurul lucru care a calificat-o a fost simpatia lui Klaus Iohannis!
Oricum, protocolul încheiat în coaliție cimentează sau măcar cârpește provizoriu certificatul nupțial între PNL și USR, ferindu-l pe Cîțu de concediere și alimentându-i, în consecință, speranțele prezidențiale.
Această înțelegere nu pare însă valabilă în teritoriu. La sectorul 1, consilierii PNL și PSD au refuzat votul pentru bugetul propus de primărița USR, Clotilde Armand, care spumegă ca o Walkirie, spunând că PNL șantajează populația. „Cei care suferă de pe urma comportamentului lor sunt cetățenii”, vituperează ea pe pagina de socializare, pârându-i la conducerea superioară de partid și de stat: „Fac un apel către domnul președinte Ludovic Orban să realizeze că astfel de consilieri locali care refuză dialogul nu fac cinste PNL și pun în pericol coaliția de guvernare”. E a treia oară când primărița de la sectorul 1 a convocat (inutil) ședința consiliului pentru a-și vota bugetul. De nervi sau pentru a-și consuma energia, a ieșit în curtea casei de 4 milioane de euro și a început s-o măture: o metaforă, desigur, la adresa gunoaielor din stradă și din politică.
La Iași, primarul Mihai Chirică, fost PSD actualmente PNL, are alte vorbe grele de spus, de astă dată la adresa USR, acronim pe care-l traduce: Uniunea Sabotăm România. Consilierii locali ai acestui partid, susține Chirică, îl sabotează sistematic. „Alianța toxică USR-PLUS, alături de PSD, a blocat funcționarea orașului nostru. Nici Dragnea nu a reușit să frâneze atât de mult municipiul Iași cum a reușit USR,” oftează el. Știe ce spune: Dragnea a fost tăticul lui atâția ani. De la el a învățat atâtea, că nu mai distinge unde începe el însuși și unde se încheie stima și mândria față de nașul suprem. S-au despărțit certându-se, e drept: Chirică făcea, pe-atunci, pe eroul partidului, nemulțumit de adoptarea ordonanței 13. În fapt, era nemulțumit că nu putea face jocuri în partid: pesediștii ieșeni nu primiseră posturi în guvern iar prietenii lui nu prinseseră locuri pe listele plarlamentare. Astăzi, pe Chirică îl trădează subliminalul și pune la îndoială onestitatea aliaților PNL. Ceva dreptate are. Tot banii au întărâtat coaliția pe malurile Bahluiului: s-a negociat la sânge vreme de 10 ore și doar un vot l-a despărțit pe Chirică de grămada de bani. Singurii care au votat au fost cei din PNL și PMP. Ceilalți din USR sau PSD fie s-au abținut, fie au plecat la cafele. Or Chirică, pe care PNL l-a înfiat de nevoie că nu avea alți nativi liberali decât pe penalul Alexe, vrea să-și consolideze poziția în partid și pentru asta trebuie să facă pe martirul care luptă pentru binele suprem, adică acela al partidului.
Pe scurt, bătăi cu frișca bugetului și banilor europeni
În vreme ce imaginarul public este ocupat de spaimele vacciniste, de crize și comoții economice și/sau sociale, matrioșca politică e mereu grea cu orice altceva, în principiu bătăi pe bani și conflicte politice, în fapt aranjamente și stratageme pentru a ocupa poziții mai bune de apărat și, eventual, de atacat în apropierea posibilelor divorțuri. Pe scurt, bătăi cu frișca bugetului și banilor europeni, desigur invocând interesul național. Și chiar dacă înțelegerile cad, viața merge înainte. Nu spunea Florin Cîțu că poate conduce cu un guvern minoritar făcând înțelegeri punctuale? Noul acord pare să fie un pas în această direcție.
Din apele tulburi ale partidelor stau să se nască diverse Afrodite: Dan Barna a scăpat de un posibil contracandidat la șefia partidului, Vlad Voiculescu, și s-a lansat deja în competiția conducerii partidului rezultat din fuziunea USR și fantomaticul PLUS. Orban se preface că nu-l vede pe Cîțu cum amușină fotoliul de președinte. Iar Ciolacu îl așteaptă pe Dragnea să clipească primul.
Desigur, ilustrul pușcăriaș nu va veni direct la șefia partidului, dar va dori, cu siguranță, să facă o inspecție de front. Vine cu o cheie franceză împrumutată din garajul penitenciarului și vrea să strângă și să regleze șuruburile că asta a făcut în ultimele luni și se pricepe. Și-apoi, abstracție făcând de Iliescu (și există pentru asta explicații politice și sociologice), în PSD nu a condus niciodată șeful partidului, chiar dacă se numea Dragnea, ci oamenii din spate, cei pe care-i găsești la rădăcina tuturor conturilor bancare, șerpii din paradisurile fiscale. Marcel Ciolacu e, și el, ca vrăjitorul din Oz, manipulat din spate cortinei de niște pitici care agită marioneta-gigant, trag de manete și suflă în trompete ca să dea impresia măreției și autorității. Faptul că scena politică dă semne că se schimbă este doar o iluzie optică. Liviu Dragnea iese din pușcărie, dar PSD nu a părut să-i simtă lipsa. Stă în catalepsie plutind în borșul primordial a la russe. Nu i se mai vede decât dorsala solzoasă cum iese la suprafața mlaștinii politice, dar se adaptează ca niciun alt partid. Așteaptă. Are timp. Trebuie doar ca menajul dintre PNL și USR să eșueze final pentru că PSD are în mânecă oferte de nerefuzat. Iar PNL are o predispoziție istorică pentru mâncat broaștele toxice de pe marginea bălții politice. Și a se simți întărit, după aceea.
*Opiniile autorului nu sunt neapărat și cele ale Europei Libere.
