Autoritățile României au cerut și au obținut amânarea înscrierii pe lista de locuri protejate de UNESCO a localității Roșia Montană, din Munții Apuseni, scena unei lungi dispute între o firmă canadiană de minerit și apărătorii mediului și patrimoniului cultural.
Motivul invocat de ministrul Culturii, George Ivașcu, pentru amânarea înscrierii „Peisajului Cultural Minier de la Roşia Montană” în lista UNESCO este procesul în curs dintre statul român și compania canadiană Gold Corporation. Ministrul Ivașcu susține că în acest litigiu România ar putea pierde peste 4 miliarde de dolari, dacă ar face o astfel de mișcare, socotind că amânarea înscrierii Roșiei Montana în patrimoniul UNESCO era singura soluție.
Locurile care sunt indexate de Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură primesc un plus de protecție, dar Roșia Montana este în același timp apărată de Legea patrimoniului din România. Comuna Roșia Montana, aflată în Munții Apuseni păstrează încă vechile mine de aur făcute de romani în jurul anului 100. Herodot și Pliniu menționează pare-se aceste exploatări precum și așezarea din apropierea lor cunoscută sub numele de Alburnus Maior.
Localitatea apare și pe hărțile habsburgice cartografiate la sfârșitul secolului al XVIII-lea, iar imaginile de acum o sută de ani sugerează că Roșia Montana era un loc plin de viață, care începea să se modernizeze grație minelor de aur din jur.
Compania Roșia Montana Gold Corporation a fost înființată acum 20 de ani prin asociere cu societatea de stat Minvest Deva, care s-a mulțumit însă doar cu 19% din acțiuni.
Gold Corporation a primit în 1997 o licență de concesionare a zonei în care se află minereu de aur, argint și alte metale rare pentru o perioadă de 20 de ani.
Listată pe bursele din Canada, Gold Corporation ar fi vrut să extragă metalele prețioase de la Roșia Montana folosind metoda cianurilor, prin crearea unui mare lac de decantare. În acest scop, Gold Corporation a cumpărat aproape toate casele localnicilor, dar autorizația de mediu pentru începerea lucrărilor a fost mereu amânată. Niciun ministru al mediului nu și-a asumat această răspundere, mai ales că în anul 2000 o scurgere de cianură produsă de societatea australiano-română (Aurul SA) de lângă Baia Mare a ajuns în Tisa și Dunăre. Contaminarea acestor ape a dus la moartea unei mari cantități de pește, iar accidentul a fost considerat unul dintre cele mai mari dezastre ecologice din Europa.
Pe acest fond de îngrijorare mai multe organizații neguvernamentale s-au opus începerii proiectului Gold Corporation. Un Raport făcut de o comisie prezidențială în 2008 atrăgea atenția că extragerea metalelor rare prin metoda cianurilor va duce la distrugerea totală a patrimoniului arheologic și istoric de la Roșia Montana, că mediul natural va fi afectat pe termen lung, că va fi distrusă coeziunea socială și că peisajul cultural și natural din regiune va fi compromis iremediabil.
În ciuda investițiilor masive în publicitate, în atragerea jurnaliștilor de opinie și a politicienilor de partea proiectului prin programe costisitoare, Gold Corporation nu a reușit să primească autorizația de mediu și, deci, a ratat proiectul. În 2015, compania a dat în judeată statul român și a cerut despăgubiri de peste 4 miliarde de dolari.
În 2016, ministra Culturii de atunci, Carmen Șuteu a trimis dosarul Peisajul Cultural Minier Roşia Montană”, pentru înscrierea în Patrimoniul Mondial UNESCO, fără a avea o decizie din partea Guvernului Cioloş, care a preferat să stea în expectativă. Atunci a fost momentul cel potrivit pentru adăugarea Roșiei Montana pe lista UNESCO.
Anul trecut, ministrul de Externe, Teodor Meleșcanu, a explicat că dosarul a fost trimis în mod ilegal la UNESCO, de vreme ce nu avea susținerea integrală a executivului. Dosarul a rămas însă în evidența experților Națiunilor Unite, care urmează probabil să se pronunțe, atunci când România va da undă verde. Poate, după finalizarea procesului cu Gold Corporation. Liberalii și reprezentanții Uniunii Salvați România susțin că amânarea ar fi un act de trădare națională, dar atunci când ar fi avut ocazia să impună Roșia Montana pe listele UNESCO n-au făcut-o.
