După vizita lui Joe Biden la Kiev, care a luat prin surprindere pe toată lumea (iată aici perspectiva din Wahington Post cu detalii despre cum s-a strecurat președintele SUA într-o zonă de război), șefa guvernului italian al coaliției dreptei, Giorgia Meloni a pornit spre Kiev, gata, cum o anunță ca pe o certitudine La Repubblica, să ofere avioane de luptă Ucrainei.
«Polonia — «vârful de lance al luptei pentru Ucraina»
De la Kiev, Joe Biden a ajuns la Varșovia. «Polonia a devenit vârful de lance al luptei pentru Ucraina», analizează în Franța în această dimineață Libération.
«Vreme îndelungată redusă la încălcările statului de drept și la relația furtunoase cu Bruxelles-ul, Polonia este acum un lider european în privința războiului din Ucraina.
Ce țară a primit cel mai mare număr de refugiați ucraineni de la începutul războiului? Cine a împins spre formarea «coalitiei Leopard», acea alianță informală a țărilor care au reușit să obțină undă verde de la Berlin pentru a trimite tancuri de fabricație germană în Ucraina? În ce țară se situează principala platformă de tranzit pentru armele occidentale trimise în Ucraina? Ce țară vizitează Joe Biden marți pentru a marca prima aniversare a războiului din Ucraina? La aceste întrebări, un singur răspuns. De la începutul războiului, Polonia a condus frontul comun în Europa. Țara, mult timp criticată pentru slaba ei activitate diplomatică, „este astăzi un lider pe scena europeană, ceea ce nu s-a întâmplat de mult”, explică în Libération Milan Nic, cercetător la German Council on Foreign Relations.»
Vodcă pentru Berlusconi
Presa italiană a glosat pe larg în ultimele zile despre interviul acordat de Volodimir Zelenski cotidianului La Repubblica, interviul în care mult admiratul președinte ucrainean asigură că“sprijinul Italiei este foarte important pentru noi”.
Zelenski spune în acel interviu că el este la curent cu pozițiile pro-Putin ale lui Silvio Berlusconi și Matteo Salvini, în cadrul coaliției guvernamentale italiene, iar despre repetatele declarații pro-ruse ale lui Berlusconi el comentează: "Dacă poate ajuta să ni-l apropiem pe Berlusconi, putem să-i livrăm o ladă de vodcă".
Giorgia Merloni a lăsat de înțeles că este gata să trimită avioane de război Ucrainei și că își propune să organizeze o conferință internațională la Roma pentru reconstrucția Ucrainei.
Habermas și «dansul somnambulului»
Tot în Italia, La Repubblica oferă un eseu tradus din germană, semnat de filozoful german Jürgen Habermas în care acesta formulează și analizează o serie de întrebări în legătură cu atitudinea occidentală față de conflictul din Ucraina: „Dansul somnambulului pe marginea prăpastiei devine real, deoarece alianța occidentală nu doar că sprijină Ucraina, ci tot repetă că va sprijini guvernul ucrainean „atât cât va fi necesar” și că decizia privind calendarul și obiectivele eventualelor negocieri cu Rusia îi revine exclusiv guvernului ucrainean. Această afirmație are scopul de a descuraja adversarul, dar este inconsecventă și maschează divergențe evidente în partea occidentală.”
Jaful rusesc din Herson, orașul rămas fără suflet
În Franța, tot Libération scrie despre jaful masiv comis de ruși în muzeul din Herson: peste 10.000 de tablouri, statui și piese istorice din colecțiile acelui muzeu au fost furate de ocupanții ruși atunci când au părăsit orașul din sudul Ucrainei. O catastrofă pentru istoricii și muzeografii ucraineni, neputincioși în fața acestui jaf comis de militarii ruși și care au sentimentul de a-și vedea cultura dispărând.
Jefuind muzeul din Herson, rușii nu numai că au prădat un fond de opere de artă, dar au obliterat memoria unui întreg oraș. Pictori și graficieni locali au înfățișat de-a lungul secolelor orașul Herson, în momente diferite, inclusiv în revoluția bolșevică din 1917. „Kherson nu s-a născut numai odată cu cuceririle coloniale ale prințului Potemkin [favoritul Ecaterinei a II-a, considerat fondatorul multor orașe din sudul Ucrainei], spune muzeografa ucraineană Anna Skripka în Libération. „Aceste ținuturi de-a lungul Niprului au fost locuite vreme de milenii de sciți și de cazacii ucraineni. A spune că totul a început cu Potemkin înseamnă a denatura istoria. Inamicul vrea să ne priveze de dovada că suntem un popor diferit de ruși, care are propriul său trecut. Pentru oraș, colecția din muzeu a fost o bijuterie ce le aparținea tuturor. Ce le vom transmite de acum copiilor noștri?”
Același Libération, în Franța, scrisese în weekend despre miile de ruși care au fugit de război și s-au stabilit la Belgrad, unde sunt, în general, foarte bine primiți de sârbi, în mare parte rusofili. Cu toate acestea, fugarii ruși sunt adesea și pro-Putin, iar acest val de sosiri a unor ruși deseori înstăriți a zguduit piața imobiliară. Chiriile în Belgrad s-au dublat sau chiar triplat într-un an.
În fruntea țării, președintele Aleksandar Vučić întreține relații bune cu Kremlinul, care îl sprijină, refuzând să recunoască independența provinciei Kosovo. În rândurile populației, această rusofilie este adesea confundată cu putinofilia. O frescă spre gloria lui Vladimir Putin a fost pictată în centrul capitalei în primăvara trecută, iar multe Z-uri rusești ornează zidurile Belgradului sau tricourile multor sârbi.
Potrivit sondajelor ONG-ului independent Crta, sprijinul pentru Rusia a scăzut totuși ușor (58% pentru Rusia în septembrie față de 66% în mai), în timp ce tot mai mulți sârbi se declară de partea Ucrainei (22% acum față de 12%).
Cel mai rău moment pentru a cumpăra o casă în Anglia de 150 de ani încoace
Potrivit cotidianului Daily Telegraph, situația în domeniul imobiliarului nu a mai fost atât de rea din 1876 încoace.
Situația socială se degradează de altfel în special în Londra, iar platforma Politico scrie că zona din jurul Palatului Westminster (clădirea parlamentului, din centrul Londrei) a devenit atât de mizerabilă și greu de controlat polițienește, încât unii parlamentari și funcționari se tem să iasă în afara clădirii și nu au încredere că poliția îi poate proteja, potrivit unui raport al Andrew Gilligan de la Policy Exchange.
Raportul zugrăvește o imagine alarmantă a străzilor din imediata vecinătate a Camerelor Parlamentului din Londra, cu tot mai multe violențe cotidiene în stradă, în vreme ce protestatarilor și manifestanților li se îngăduie să amenințe și să intimideze trecătorii, însă raportul vorbește și despre „creșterea mizeriei fizice … inclusiv eșecul curățării graffiti-urilor anarhiste, obscene și anti-guvernamentale de pe fațada clădirilor publice, sau incapacitatea de a înlocui geamurile sparte de protestatari”.
Raportul, „Tarnished Jewel: The declining of the streets around Parliament”, face 14 recomandări, inclusiv obligația pentru poliție de a proteja accesul la instituțiile democratice și de a se emite un ordin de protecție a spațiului public care să acopere întreaga zonă.
Dependență de băncile alimentare
În acest timp, cum o revelase în weekend săptămânalul The Observer, tot mai mulți oameni depind de “băncile alimentare”, ca niciodată Marea Britanie, în vreme ce un număr „în continuă creștere” de familii și persoane singure – inclusiv pensionari, personal medical și din învățământ – caută ajutor pe fundalul crizei costului vieții și al produselor elementare.
O nouă anchetă a Rețelei Independente de Ajutor Alimentar (Independent Food Aid Network, Ifan) a constatat că aproape 90% din băncile alimentare chestionate au raportat o creștere a cererilor în decembrie 2022 și ianuarie 2023, comparat cu un an mai devreme. Jumătate din cele 85 de organizații care conduc 154 de bănci alimentare au răspuns au spus că dacă cererea va crește în continuare, ele vor fi nevoite fie să reducă sprijinul, fie să refuze oameni.
Trussell Trust, care cu peste 1.300 de bănci alimentare este cel mai mare furnizor alimentar umanitar din Regatului Unit, a spus că în noiembrie băncile alimentare se aflau în „punctul de preăbușire”. Numai între aprilie și septembrie 2022, organizația a distribuit 1,3 milioane de colete cu alimente de urgență – cu o treime mai mult decât în aceeași perioadă din 2021 și cu peste 50% mai mult decât înainte de pandemie.
Este homosexualitatea compatibilă cu mesajul biblic?
In Franța, Le Monde a realizat un interviu cu profesoara Linn Marie Tonstad, de la universitatea Yale pentru a înțelege dacă homosexualitatea este compatibilă cu mesajul biblic.
Ar trebui oare să ne inspirăm din „natură” pentru a ne ghida viața? Interviul, realizat fără tabù în jurul a ceea ce se numește „teologia queer”, concept lansat de această cercetătoare Linn Marie Tonstad, teoloagă americană protestantă, autoarea cărții Théologie queer, pune în lumină trei elemente importante.
În primul rând, teologia queer care reiese din istoriile personale, scrierile și experiențele unor oameni care au fost și sunt stigmatizați pe motive sexuale și de gen, dar care au fost capabili să inventeze noi viziuni asupra lumii.
În al doilea rând, teologia queer ia în serios sexualitatea, nu doar ca parte a experienței umane, dar și ca sursă de inspirație pentru gândire și ca obiect al fricii și al tensiunilor sociale. În al treilea rând, teologia queer analizează mai larg modul în care ordinea socială dominantă răspunde la ceea ce pare să o amenințe”.
Autoarea preferă termenul queer, care poate cuprinde realități diferite, în funcție de cine îl folosește, deși unii oameni preferă să folosească termeni mai specifici, cum ar fi „gay”, „lesbiană” sau „trans”, de exemplu.
Cartea (și interviul din Le Monde) se ocupă și de faptul că anumite acte sexuale par a fi condamnate în pasaje biblice, cum ar fi cele din Levitic („Să nu te culci cu un bărbat așa cum te culci cu o femeie. Este o urâciune” Levitic, XVIII, 22), sau în mai multe pasaje din Epistolele lui Pavel. Dar aceste interdicții biblice au fost formulate într-o perioadă în care normele legate de puritatea rituală erau fundamentale.
La urma urmei, putem să ne întrebăm de ce au fost abandonate treptat anumite interdicții privind alimentele sau îmbrăcămintea, aflate în Biblie, dar nu și cele legate de sexualitate?
