Nascuta la 24 ianuarie 1980 în Ialoveni. A facut studii la Universitatea de arte, facultatea ”„ctorie și management artistic”, clasa prof. Mihai Fusu. A activat lucrat un an la Teatrul Eugene Ionesco în calitate de actriță, apoi în urma unui concurs a ajuns la TVM. La Teleradio Moldova a trecut de la departamentul Publicistică, emisiunea Baștina, la Redacția emisiuni matinale, emisiunea Bună Dimineața, proiecte speciale și transmisuni, apoi a ajuns în Redacția Cultură. Este redactor șef al Redacției Educație, Cultură, Copii și Tineret.
Luni
Sună deșteptătorul, ora 6:45. Sar din pat, merg la baie, îmi spăl părul, am imprimare, de obicei merg la machiaj cu părul proaspăt spălat. Îmi învârt mințele în prosop și hai la trezit băieții. Încerc să fiu blândă, nu-i scol brusc! Unul merge la baie, pe celălalt îl trag de picioare, încă-mi permite să-l pup. Când e somnoros, îl îmbrac eu. Mama le face ceaiul, soțul merge să încălzească mașina... rutină matinală. Imediat se face liniște, unul la școală, altul la grădiniță. Mama mă întreabă – prăjesc iar ouă? – Da, răspund mecanic și realizez că toată săptămâna trecută tot ochiuri am mâncat – Au rămas ouăle cele mai ieftine, adaugă mama... Strâng cearșafurile, umflu pernele, îmi place lucrul ăsta, îmi aranjează gândurile.
Ne bem cafeau – eu, soțul și mama...
Mai punem țara la cale, o rog pe mama să-l ia pe Darius de la grădi, după amiază am imprimare. Mă uit la ceas și sar arsă, ședința e la ora 9 ( de când avem șef nou ședințele îs mai matinale, până nu demult erau marțea la 10). Nu întârzie nimeni. Ședința e scurtă, sarcini obișnuite. Merg să mă fac frumoasă, dau telefoane, sun artistele care urmează să vine cu copii la imprimare, e un proiect de 8 Martie ”Mamă, eu te iubesc...” Merg în studio, îmi place decorul, când ajung în fața camerelor prind aripi, mă regăsesc în lumina reflectoarelor, nu, nu mă complac, eu devin mai puternică când aud – ”Atenție, imprimăm”. Se adună în studio peste 100 de copii și mămicile lor, înafară de echipa tv, nimeni nu poartă mască. Toată lumea este entuaziasmată, se rotesc în jurul meu volănașe, cosițe cu fundițe colorate, zulufi. Mămicile stau în public, se văd la cadru și zâmbesc, se simt atât de importante alături de miciii lor artiști. Vine Tatiana Heghea împreună cu copiii și soțul. Îmi aduc lalele, ce frumos. Artur e pentru prima dată la tv, îl încurajez, îi zic că e un prinț adevărat. Tania cântă alături de ei ”Pui de om”. Urmează Aliona Triboi și fetele ei, ce zvârlugi! Norica alearga prin tot studioul! Aliona roșește! Ghenuț râde și-o filmează cu telefonul. Ruxanda e fată mare, și-a pregătit un text despre mama... repetă... Ajung acasă aproape de ora 22. Sunt atât de obosită și secată de energie, dar împlinită... când mă trântesc în pat aud – Hai să repetăm poeziile pentru matineu! Mda! Hai, că trebuie... Bogdan îmi zice cu jumătate de gură că are notă rea la testul de matematică, mda... nu-i bine deloc, fac o mină serioasă și-i țin morală...
Marți
Sună deșteptătorul la 7:00. Încă 5 minute... Forfotă, rutină, ruxacurile în spate, pupatul la ușă, liniște... Cafeaua și ouăle, condimentăm cu brânză de oi... Și azi am imprimări. Ajung la 10 la tv și direct la machiaj, acolo ambuteiaj, nervi, trântit de uși. Aleargă fetele de la știri, ediție specială, le ofer locul, emisia în direct e sfântă... Mă așez și pierd timpul pe facebook. Mă fac frumoasă, rochie alb-roșu, buze pale, pantofi cu toc. Ajung în studio. Vin copiii de la Picături muzicale, conducătoarea Iulia Sandu e îmbrăcată în negru, cîteva zile în urmă i-a decedat mama de Covid.
Începe să plângă...
Toate piesele copiilor sunt despre mama, îmi zice că nu mai suportă să le asculte, dar... copiii trebuie promovați, tac și mă retrag pe scaun, mă simt vinovată. Pornește fonogramă și o văd cum dansează în fața lor, arătându-le mișcările, mamicile râd, copiii sunt fericiți, dna Iulia împreuna cu fiica sa, dansează în ritm cu ochii în lacrimi, se cântă ”Mamă, mămicuța mea...” Ajung în studio copiii de la Școala de Arte din Telenești. Sunt pentru prima dată la TV, timizi, calzi, educați, cu creioane colorate în mînă. Au fost rugați să deseneze chipul mamei. Doamne ce desene frumoase au făcut, mama e cu năframă, cu pletele-n vânt, cu ochi albaștri, cu ochelari. Ce copii minunați. Ajunge Cornelia Ștefăneț cu Alexandra, ne cântă ”Dorule, izvorule” din repertoriul formației Plai, ce piesă frumoasă și veche. Mariana Șura vine cu Evelina, a zis că Adam e încă mic și nu-l scoate în lume. Își privește fiica dojenitor și se jeluie că Eva nu vrea să cânte, fonograma e de acu 3 ani... Pe la ora 19 finalizăm totul. Imprimăm aplauze, reacții, zâmbete, fețe luminoase, se stinge lumina. Acasă repetăm poeziile pentru matineu, facem lecțiile la matematică, ascult tema la istorie despre bătăliile lui Mircea cel Bătrân.
Miercuri
O zi mai liniștită. Soțul azi merge la serviciu cu prezența fizică (de obicei lucrează de acasă). Ia mașina. Merg la lucru cu troleibusul. În drum trec pe la fisc să-mi iau patenta, am prelungit-o pe un an de zile... optimistă. Cobor din troleibuz și merg pe jos spre televiziune, trec podul, e soare și liniște. Ajung la tv și merg la colega mea Otilia să ne bem cafeaua și să mai punem țara la cale (a devenit un fel de ritual).
Venim pe jos spre casă, ne jucăm de-a cuvintele...
Ea răspunde de emisia în direct la Matinal și Cine vine la Noi, e mereu pusă în priză, e cu informații de ultimă oră pe buze. Încerc să caut arhivă cu surorile Osoianu, vineri montez o emisiune de-a mea proaspăt imprimată cu ele. O sun pe Silvia Goncear să-mi dea programul pentru concertul de Dragobete, trebuie să-mi fac textele. Vorbesc cu Vasile Jechiu de la Plai Moldovenesc, avem luni imprimare cu orchestra, îmi trimite programul, frumos, inspirat, deja îmi zboară frazele în cap. Ies mai devreme de la serviciu și merg la grădiniță după Darius. Venim pe jos spre casă, ne jucăm de-a cuvintele. El îmi zice cu ce se asociază cuvântul și eu trebuie să ghicesc, evident mă predau și el mereu câștigă. Acasă rutină de seară, cină, lecții, modelăm hamburgheri din plastelină. Le promit că sîmbătă mergem în oraș să mâncăm hamburgheri adevărați. Îmi gătesc rochia pentru concertul de Dragobete.
Joi
Rutina! Sună telefonul, îmbrăcat, pupat, înfoiet pernele. Televizorul de la 7 pe Minimax, schimb la Moldova 1 și înlemnesc. Deschid facebookul... Eu nu am auzit bubuiturile. O strig pe mama. Face panică - tre să cumpărăm făină și niște ulei și unt și... Sun soțul, e în drum spre serviciu ( azi el merge cu troleibuzul că eu am concert și car o bucată de casă după mine), îmi zice că nu știe nimic, cuvântul război îl lasă rece, el nu se uită la televizor, în troleibuz e liniște... Îmi spăl părul, realizez că spectacolul s-ar putea să nu mai aibă loc, totuși îmi pun rochia și pantofii în geantă. Aștept să se facă ora 10. O sun pe dna Goncear, îmi zice – Ne vedem la 18 la concert. Trec pe la magazinul de lângă casă, cumpăr câte ceva și mă întorc acasă să las. Trec pe la benzinărie și umplu bacul cu benzină, un sac de bani, îi dau ca din sânge. Omul de la alimentare îmi zice să-mi fac rezerve, îi zâmbesc și-i zic că o să vin cu borcane de 3 litri să căpăcesc otrava și să o pun în beci. Se uită nedumerit, nu înțelege gluma.
Nici eu nu înțeleg cum pot face rezerve, poate să-mi umplu cada...
Ajung la lucru, trec pe la machiaj, panică și frică în ochii fetelor. Leanca e în emisie de la 8 dimineața, are intervenții prin viber și skype în limba rusă, e greu pentru noua generație, dar e bravo, s-a făcut înțeleasă. Toată lumea mobilizată, televiziunea arată ca un furnicar. Încerc să nu mă încâlcesc printre picioare. Realizez că nu am nici un leu cash. Mergem cu Otilia pe jos până la bancomatul de la Casa Radio să ne scoatem ceva bani, nu e nici un om acolo, liniște. Ne întoarcem tăcute înapoi. Unii colegi panichează, își fac valizele... da eu am concert. Nu știu ce să fac... să mă machiez oare??? Văd un comunicat de la Ministerul Culturii, se anulează Târgul Mărțișorului. Pun un coleg să-l sune pe Petre Neamțu – Suntem în repetiții, vă așteptăm cu carul la Palat. Deci, mă machiez... Deschid calculatorul, trebuie să-mi refact textul – Război de Dragobete... nu mi se așează gândurile. Urc în mașină și o iau la vale spre Palatul Republicii, se circulă lejer, găsesc loc de parcare, opresc motorul și stau, nu am curaj să scot rochia din mașină. O sun pe mama. A avut activitate la bibliotecă, au fost copiii de la grădiniță cu un program. A pus poze pe facebook. Deci a fost ocupată, nu a avut timp să se găndească la ce se întâmplă. Îi amintesc că azi tot ea trebuie să meargă la grădiniță. Îmi sun soțul, îmi zice că la bancă ( e lucrător bancar) e panică, mulți vor să-și retragă depozitele. Mă întreabă dacă mă duc acasă, îi zic că am concert. Râde – satu arde da voi... nu comentez. Întru în palat, toți își caută de treabă, atmosfera e încordată. Valentin Butucel îmi zice că e cu nodul în gât, Andrei Coțofană mă roagă să nu pronunț de pe scenă cuvântul RĂZBOI. Eu înghit în sec... Valiușa viorista e cu ochii în lacrimi. Încerc să glumesc și-i zic că am beci la Ialoveni și o primesc la noapte... începe să plângă. Merg să-mi pun rochia. Începe spectacolul cu ”Sârba din bătrâni”. Îmi fac semnul crucii ( așa fac mereu înainte de a ieși în scenă). Intru în scenă și văd toate scaunele ocupate. Asta îmi dă curaj. Fac un text despre dragostea dintre oameni, despre inimi care trebuie dezghețate, despre arta care va salva lumea. Simt o solidaritate tăcută, devenim un TOT întreg. Concertul merge repede, fără chiote și îndemnuri la dans, cuminte. Mă uit din culise cum cântă orchestra și-mi apare în minte scena din Titanic când orchestra cânta... alung gândurile. La final aplauze multe și stranii nu știu cum, parcă ne bucuram că suntem toți împreună și e pace, aici în sala Palatului Republicii. Facem poze, dar ne promitem unul altuia să nu le plasăm deocamdată... primesc flori. Ajung acasă, le pun în vază și mă uit la fotbal - Sheriff cu Braga! Am primit mesaj pe viber – maine la ora 9 ședința șefilor de redacție.
Vineri
Alarma, rutina, cafeaua. Ședința! Se face un noi program de lucru. Se scot emisunile imprimate anterior „pe timp de pace”… nu mai sunt actuale… Mă ofer să ies sâmbătă și duminică în direct, ediție specială de ”O seară în familie”, să discutăm dincolo de tancuri, despre oameni, despre familiile care găzduiesc refugiați… Începem să dăm telefoane. Pe facebook mulți eroi, când îi chemi în fața camerei, mulți se fac a fi ocupați, nu insist, îi înțeleg… Solicităm mesaje video de încurajare și susuținere de la persoanele publice, programăm filmarea. Merg la montaj cu gândul aiurea. Am imprimat acu o săptămână O seară în familie cu surorile Osoianu, a fost și Alex Calancea, ne-a adus lalele. Emisiunea e pentru 5 martie, în ajun de 8 Martie. Acum o montez și ritmul discuție mă deranjează, prea degajat, se simte că a fost imprimată ”pe timp de pace”... În cealaltă sală colegul meu Gheorghe montează „Mamă, eu te iubesc”. Mă cheamă să văd ce frumos iese totul. Da, iese... Proiectul va fi pus pe post de 8 Martie, oare cum va fi acea zi??? Îmi fac desfășurătorul pentru ediția live de mâine, sper să fie pace…