La mai puțin de trei săptămâni după atacul brutal al Hamas asupra Israelului, liderii grupării militante au vizitat Moscova pentru discuții cu oficialii ruși.
Pentru mulți din Occident, nu în ultimul rând pentru Israel, vizita delegației Hamas a fost o palmă dată rudelor victimelor, majoritatea civili, și unui guvern încă zdruncinat de măcel. Însă cei care urmăresc îndeaproape politica rusă nu au fost prea surprinși, pentru că relația Rusiei cu Hamas este o reflectare a modului contorsionat în care abordează Moscova dezordinea politică din Orientul Mijlociu.
Și mai este la mijloc propria și zbuciumata istorie a antisemitismului din Rusia, sentiment manifestat cu violență și pe 29 octombrie pe aeroportul din Mahacikala, în Caucazul de Nord, unde o mulțime violentă a încercat să atace un avion sosit din Tel Aviv, vânându-i pe pasagerii evrei ca să-i linșeze.
Niciodată nemaipomenite, relațiile Kremlinului cu Israelul s-au complicat și mai mult după atacul din 7 octombrie și după ce Israelul a declanșat războiul în Gaza, unde numărul morților în rândul civililor palestinieni continuă să crească.
Este puțin probabil ca mulțimea violentă de pe aeroportul Mahacikala să fi fost dirijată de vreo instituție de stat, spune Ian Lesser, director executiv al biroului de la Bruxelles al German Marshall Fund și expert în afaceri de securitate din Europa și Orientul Mijlociu. „Dar, dincolo de asta, s-a văzut clar că există un rezervor de rea-voință profundă și de antisemitism în Rusia, în special în acele regiuni majoritar musulmane, deși nu doar acolo,. E posibil ca acum Rusia să considere că este oportun să permită un pic din manifestarea acestor sentimente," el a spus.
„Antisemitismul nu a dispărut niciodată în Rusia”, a spus Anna Borshchevskaya, cercetător senior la Institutul Washington, care se concentrează pe politica Rusiei față de Orientul Mijlociu. „Își scoate mereu la suprafață chipul lui hâd. Nu este prima dată când se înregistrează în Rusia o erupție de antisemitism, și nu doar în această regiune”.
Mișcări antisemite care se adaugă contextului mai larg al tulburărilor din Orientul Mijlociu, ceea ce înseamnă că transformarea legăturilor Rusiei cu Israelul ar putea evolua într-un mod dramatic.
„Israelul are o relație complicată cu Rusia. Acesta nu este un secret și nu este o noutate”, afirmă Eylon Levy, purtătorul de cuvânt al biroului premierului israelian Benjamin Netanyahu.
Netanyahu, controversatul și longevivul prim-ministru israelian, a cultivat legături mai strânse cu Vladimir Putin, care este, la rândul său, cel mai longeviv președinte al Rusiei - iar Putin în eforturile sale de a spori influența regională a Rusiei, a curtat intens Israelul. În memoriile sale publicate în 2022, Netanyahu a lăudat inteligența lui Putin și i-a mulțumit pentru politicile sale de sprijinire a evreilor.
Dar aceste relații au fost perturbate de legăturile economice și militare tot mai mari ale Moscovei cu țări precum Iranul, care a promis că va distruge Israelul, și cu Siria, despre care se știe că adăpostește și ajută grupări ostile Israelului.
În Siria, Rusia are un port naval și o unitate militară pe care le-a folosit nu numai pentru a întări regimul lui Bashar al-Assad, ci și pentru a menține prezența navală în Marea Mediterană și pentru a contracara forțele americane desfășurate în nord-estul Siriei, unde luptă alături de milițiile kurde.
Israelul și Rusia au reușit să evite conflictul, chiar dacă forțele aeriene israeliene au atacat nu odată ținte siriene, inclusiv aeroportul din Damasc, pe unde se știe că trec transporturi de arme și alte ajutoare pentru gruparea Hezbollah susținută de Iran.
Pe 30 octombrie, avioanele israeliene au bombardat o bază siriană din sudul provinciei Daraa, asta după ce, cu câteva zile mai devreme, avioanele israeliene loviseră un depozit de muniții la o altă bază siriană, unde luptătorii și ofițerii Hezbollah (despre care se spune că ar fi iranieni) cooperau cu trupele siriene.
„De mai mulți ani, Israelul are un mecanism de coordonare cu prezența militară rusă în interiorul Siriei, atunci atacăm ținte în interiorul acelei țări, pentru că Iranul încearcă să trimită arme avansate teroriștilor din nord. Și este important să nu ne luăm reciproc în cătarea armelor”, spune Levy.
„O asemenea atitudine nu va trece neobservată”
Relația Moscovei cu Teheranul îngrijorează și mai mult Israelul.
Rusia a jucat un rol-cheie în programul atomic iranian, acordând un ajutor substanțial Teheranului ca să-și dezvolte capacitățile nucleare, o sursă profitabilă de venituri pentru corporația de stat de energie atomică Rosatom. Atât Moscova, cât și Teheranul spun că eforturile au fost orientate exclusiv către utilizarea pașnică a energiei nucleare - generarea de electricitate - deși acest lucru nu a atenuat teama Israelului și nici a Statelelor Unite.
Invazia Ucrainei din 2022 a schimbat fundamental relația, a declarat Consiliul European pentru Relații Externe într-un raport publicat în septembrie. „Cele două țări și-au sporit eforturile de a rezista împreună sancțiunilor occidentale și izolării politice. Iranul continuă, de asemenea, să-și extindă programul nuclear la cote alarmante, fără ca Moscova să facă cel mai mic gest de opoziție", susțin autorii raportului, Ellie Geranmayeh și Nicole Grajewski.
„Contribuția militară a Teheranului la efortul de război al Rusiei a fost extrem de utilă continuării acestui conflict altminteri dificil pentru Moscova. Iranul, cândva un jucător secundar, este acum unul dintre cei mai importanți colaboratori ai Rusiei în războiul din Ucraina", au adăugat ei.
Mai presus de toate, Rusia s-a sprijinit foarte mult pe Iran pentru a-și extinde flota de drone, lansând acum mii de drone kamikaze sau de supraveghere pentru a ataca forțele ucrainene, ceea ce a recunoscut și comandantul superior al Ucrainei într-un eseu publicat săptămâna trecută în The Economist.
Relatările din presa occidentală, încă neconfirmate, că Hezbollah ar fi primit sisteme antiaeriene rusești pun și mai multe paie pe foc.
Israelul este foarte atent la toate acestea.
„În ultimii ani, am fost profund îngrijorați de ajutorul dat de Iran Rusiei, de exemplu. Avem dovezi că dronele iraniene au fost folosite pentru a comite atrocități asupra oamenilor nevinovați din Ucraina. Este o legătură care care ne preocupă,, desigur foarte mult”, a afirmat Levy pentru RFE/RL.
Cu toate acestea, Israelul a fost reținut în criticile sale la adresa Rusiei cu privire la invadarea Ucrainei și se opune trimiterii de arme sau echipamente esențiale pentru a ajuta forțele ucrainene.
În ce măsură incidentul aeroportului din Daghestan reflectă probleme societale mai largi sau atitudini negative față de evrei nu este clar. Dar s-a înregistrat o intensificare a retoricii antisemite pe scena politică a Rusiei în ultimii ani, inclusiv din partea unora care fac parte din cercul lui Putin.
Autoritățile ruse au decis anul trecut să închidă birourile din Rusia ale Agenției Evreiești, o organizație oficială israeliană care ajută evreii din Rusia și din țările fostei Uniuni Sovietice să emigreze în Statele Unite.
Unii israelieni au considerat că această este o pedeapsă pentru poziția Israelului față de războiul din Ucraina și pentru criticile prim-ministrului de atunci, Yair Lapid.
Și, pe lângă Iran și Siria, mai este Hamas
Gruparea militantă palestiniană - desemnată organizație teroristă de către Statele Unite și Uniunea Europeană - a trimis mai multe delegații la Moscova de-a lungul timpului, inclusiv la câteva zile după atacul din 7 octombrie asupra Israelului, precum și înainte, în martie.
Întâlnirea din martie, după cum sună comunicatul Ministerului rus de Externe, a fost dovada „poziției neschimbate a Rusiei pentru susținerea unei soluții juste la problema palestiniană”.
De asemenea, Moscova refuză să considere că Hamasul este o grupare terorist.
De partea cealaltă, Israelul a condamnat Moscova pentru primirea delegației Hamas și pentru o altă vizită, separată, a unui ministru adjunct de externe iranian.
„Apropierea de Hamas corespunde unui model istoric”, au scris Milan Czerny și Dan Storyev într-o analiză pentru Carnegie Endowment for International Peace. „În timpul Războiului Rece, Moscova i-a înarmat și susținut pe militanții palestinieni, inclusiv pe cei implicați în acte teroriste, continuând să facă acest lucru chiar și la apogeul relaxării politice”.
Totuși, spun cei doi cercetători, este puțin probabil ca Rusia să-și intensifice prea mult sprijinul pentru Hamas dincolo de simpla retorică. „Realitatea este că, pentru Moscova, criza din Orientul Mijlociu este o oportunitate de a se prezenta în fața regiunii și a emisferei sudice, în general, ca partener diplomatic”, au spus aceștia.
După atacul grupării Hamas asupra Israelului, Putin s-a folosit de prima declarație publică cu privire la incident pentru a ataca Statele Unite. El a dat vina pe Washington afirmând că atacul este „un exemplu clar” al eșecurilor politicii americane în Orientul Mijlociu.
„Nu pot decât să prevăd că relațiile cu Israelul se vor înrăutăți, pentru că... deși, până nu demult, Rusia avea relații ambigue cu Israelul, acum chiar dacă și-ar dori să păstreze aceste relații, natura extrem de simbolică a acestui eveniment, atacul Hamas în Israel, la care se adaugă criza din Gaza, este probabil să fie considerate la Moscova ca ocazii care trebuie exploatate”, a spus Lesser.
„Pentru israelieni, cred eu, o asemenea atitudine nu va trece neobservată”, a adăugat el.
„Cred că nu este o fractură esențială” în relațiile ruso-israeliene, a declarat Borshchevskaya pentru RFE/RL. „Dar cu siguranță tensiunea crește odată cu criticile mult mai intense din partea guvernului rus, în special împotriva acțiunilor militare ale Israelului în Gaza și, de asemenea, împotriva atacurilor aeriene ale Israelului în Siria. Deci cred că trebuie să evaluăm în ce măsură și cum va menține Rusia o aparență de echilibru între relațiile cu Israelul și Hamas?” ea a spus.
Întrebarea mai generală, spun experții, este dacă Rusia se va folosi de tulburările din Orientul Mijlociu pentru a distrage atenția comunității internaționale de la prioritatea nr. 1 a politicii externe a Kremlinului: războiul din Ucraina.
„Situația actuală este plină de provocări pentru Rusia, dar beneficiile sunt pe potrivă", a spus Borshchevskaya. „Cred că Rusia are de câștigat de pe urma haosului. Și se va folosi de haos pentru a escalada, în continuare, tensiunile cu Statele Unite și, în general, cu țările occidentale, fie direct, fie prin intermediari. Deci, tind să cred că beneficiile depășesc costurile și riscurile pentru Moscova”, a spus ea.
Tulburările reprezintă „un câștig deplin pentru Moscova”, spune Lesser.
„Rusia are foarte puțin de pierdut”, consideră politologul. „Însă, evident, dacă conflictul ar escalada într-un război mai larg în Orientul Mijlociu, implicând poate Iranul și Statele Unite, asta ar duce la situații care ar putea fi problematice chiar și pentru Rusia”.
