Cum presa de pe întregul continent e prinsă în hora repetitivă a luptei generale cu canicula și incendiile — «Apocalipsa căldurii», cum o spune presa franceză —, câteva analize diplomatice și geopolitice sparg monotonia în această dimineață.
Editorialul publicat în Le Monde analizează astfel turneul levantin al lui Joe Biden, ajungând la concluzia că asta a stârnit numai nemulțumiri în toate părțile, fără excepție și fără a obține ceva concret.
Trebuie spus însă că și presa din SUA favorabilă lui Biden, precum Washington Post, se întreabă dacă acest turneu prin Orientul Apropiat al președintelui merita oboseala, mai ales că singurul rezultat pare să fi fost reabilitarea unilaterală a prințului moștenitor al Arabiei Saudite, Mohammed ben Salman (MBS).
Astfel, comentează Le Monde, la Paris: «Israelienilor, Biden le-a arătat că nu pot decât să-l regrete pe predecesorul său, Donald Trump, care a aliniat ca niciodată diplomația Statelor Unite pe pozițiile intransigente ale statului evreu. Palestinienii au deplâns absența unor gesturi puternice care ar fi putut reflecta dorința declarată a Washingtonului de a deveni din nou „intermediarul cinstit” al unui proces de pace israeliano-palestinian intrat în comă. Ocaziile n-au lipsit, însă, de la redeschiderea consulatului american din Ierusalimul de Est până la un adevărat omagiu adus jurnalistei palestino-americane Shireen Abu Akleh, probabil ucisă de focuri de armă israeliene în luna mai.»
Cea mai delicată etapă pentru Joe Biden a fost, desigur, cea de la Jeddah, în Arabia Saudită, scena unei întâlniri cu prințul moștenitor și conducătorul de facto al regatului, Mohammed ben Salman. Candidatul democrat la președinția din 2020 promisese totuși că îl va ține la distanță pe acesta, din cauza implicării sale în asasinarea în condiții atroce a disidentului Jamal Khashoggi.
Trădări și renegări
Le Monde continuă: „Acel « fist bump », salutul cu pumnii strânși schimbat de președinte cu fostul paria planetar astfel reabilitat, a fost o sursă de alte dezamăgiri. Deosebit de costisitoare pentru imaginea lui Joe Biden, scena a fost urmată doar de promisiuni saudite vagi. Cu greu se putea întâmpla altfel. Toată lumea știe, de la Canossa încoace, că renegările de acest tip, încălcări ale cuvântului dat, nu reușesc, în general, să restabilească încrederea după o asemenea criză.”
E limpede că prințul moștenitor a păstrat din carantina sa diplomatică o profundă neîncredere față de președinția democrată. Și că Joe Biden i-a exasperat în mod evident pe toți cei care se lăsaseră convinși de dorința sa inițială de a plasa apărarea valorilor democratice americane în centrul politicii externe. Dar Le Monde îi găsește și scuze președintelui SUA:
Întru apărarea sa, Joe Biden a moștenit prin câștigarea Casei Albe o grea răspundere în Orientul Mijlociu. Ultimul președinte democrat, Barack Obama, a deschis calea, în 2013, în fața unei implicări masive a Rusiei în regiune, refuzând orice intervenție în Siria, într-un moment în care dictatura lui Bashar Al-Assad se prăbușea.
Succesorul său republican, Donald Trump, a slăbit și mai profund interesele americane prin retragerea țării sale din acordul internațional încheiat în 2015, acord care încadra programul nuclear iranian. Politica sa de maximă presiune care căuta îngenuncherea regimului iranian l-a împins, dimpotrivă, pe acesta din urmă să-și relanseze eforturile de achiziție a armelor nucleare și să refuze pentru moment să revină la un status quo ante.
Și, încheie Le Monde: «Deodată, Joe Biden trebuie să plătească pentru aceste erori strategice ale predecesorilor săi. Adăugând-o pe a lui, el a complicat și mai mult postura americană într-o regiune în care se joacă și confruntarea Statelor Unite cu puterile revizioniste ale Rusiei și Chinei.»
O surprinzătoare analiză, care răstoarnă datele considerate cunoscute, ale situației geopolitice, aflăm și în New York Times, într-un comentariu extern găzduit de marele cotidian și datorat Tatianei Stanovaia, o cercetătoare rusă din cadrul Carnegie Endowment for International Peace căreia cotidianul i-a oferit o tribună.
Putin e convins că el e pe cale de a câștiga
Aceasta este ideea comentariului Tatianei Stanovaia. Potrivit ei, Putin este pur și simplu convins că el și Rusia sunt pe cale de a câștiga războiul.
Am mai oferit aici o analiză care permitea ctitorului să se plaseze în capul lui Vladimir Putin. Cea din New York Times spune că pentru Putin totul funcționează conform planului. În final, tot ce dorește el este… să creeze o nouă ordine mondială.
Dar nu totul este atât de negru: «Există și câteva vești bune. Deoarece planul începe deodată să pară realist, asta ar trebui, pe termen scurt, să prevină orice escaladare nucleară. Vestea proastă este însă că, mai devreme sau mai târziu, Putin se va confrunta cu realitatea. În acel moment, când planurile lui se vor dovedi eșuate și dezamăgirea lui va atinge paroxismul, e probabil că el va fi cel mai periculos. Dacă Occidentul încearcă să evite o ciocnire catastrofală, atunci trebuie să înțeleagă cu adevărat cu ce și cu cine are de-a face când vine vorba de Putin.»