Mai multe publicații, precum Le Monde la Paris sau The Economist la Londra, oferă astăzi câte un număr special. Inclusiv în Le Monde cu o hartă interactivă a marilor etape ale războiului, marcând ofensivele rusești, teritoriile recucerite, târgurile strategice etc…
La fel, în Italia, La Repubblica oferă pe site-ul său un scurt videoclip care rezumă un an de război.
Joi, 24 februarie 2022, Vladimir Putin anunțase o „operațiune militară specială” în Ucraina, menită să aducă schimbarea regimului de la Kiev, urmată de „denazificarea” țării și “demilitarizarea acesteia”. Un obiectiv militar care trebuia să evolueze spre „eliberarea” întregului Donbass și în final spre anexarea definitivă a regiunilor ocupate.
Dar dintr-o „operațiune specială” ce trebuia să dureze doar câteva zile, armata rusă s-a trezit împotmolită într-un război nimicitor care durează deja de un an.
Dacă armata rusă a progresat rapid în primele săptămâni, un an mai târziu, ea ocupă doar 16,7% din teritoriul ucrainean (din care 6,45% fuseseră deja ocupate încă din 2014, anul anexării Crimeei).
Ce urmează? La Londra, The Daily Telegraph și-a întrebat toți corespondenții din zonele de război, realizând un întreg dosar.
„Războiul face din Ucraina o țară occidentală”, estimează la rândul său The Economist… dar contra unui cost cumplit!
Un „afront” adus conștiinței colective
Rusia s-a văzut joi izolată în cadrul Organizației Națiunilor Unite, unde Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluție care cere o pace «justă și durabilă» și care cere din nou Moscovei să-și retragă trupele și să înceteze lupta.
La doar o zi după ce principalul diplomat al Chinei a vizitat Moscova și a promis un parteneriat mai profund cu Rusia, Pekinul s-a abținut de la vot la ONU - a patra oară când face acest lucru de când Rusia a invadat Ucraina pe 24 februarie anul trecut.
Sub un val de aplauze, cum o notează agenția Reuters, rezoluția (care nu este constrângătoare) a fost adoptată joi cu 141 de voturi pentru și 32 de abțineri. Șase țări s-au alăturat Rusiei pentru a vota nu - Bielorusia, Coreea de Nord, Eritreea, Mali, Nicaragua și Siria.
Ungaria: o notă disonantă
Cotidianul spaniol El País insistă însă pe „nota disonantă” dată de Ungaria, care a votat rezoluția, dar s-a distanțat în discursul său de poziția europeană comună, adoptând o poziție „asemănătoare cu cea a Moscovei”, și oarecum „mânjind” efortul diplomatic colectiv.
Secretarul general al ONU, António Guterres, a declarat în Adunarea Generală că prima aniversare din 24 februarie a invaziei Ucrainei de către Rusia este „o piatră de hotar întunecată pentru poporul ucrainean și pentru comunitatea internațională” și că acest război reprezintă „un afront la adresa noastră și pentru conștiință colectivă”, scrie The Guardian.
Cum ne-o amintește și săptămânalul francez Courrier International, care oferă în traducere cele mai bune articole ale săptămânii din presa de pe întreaga planetă, într-un dosar complex, cu articole culese de pe toate continentele, cel care a declanșat acest dezastru este Putin, cel care în discursul său anual ținut marți 21 februarie în fața deputațior ruși s-a lansat într-o nouă și lungă diatribă împotriva Occidentului.
Practic, ce a căutat el oare de la începutul acestui război? Este oare Putin singurul care conduce în Rusia? Acesta este subiectul celeilalte părți mari a dosarului din numărul special al Courrier International, un dosar lung despre „metoda Putin”. Departe de a fi un nebun furibund, președintele rus urmărește un plan meticulos și chibzuit care vizează demontarea definitivă a reformelor lui Gorbaciov de după Războiul Rece, susține scriitorul rus în exil Viktor Erofeev în Frankfurter Allgemeine Zeitung. Un fel de perestroika inversată. Cine poate rezista acestei demolări, estimează Novaia Gazeta, emblematicul ziar rus în exil la Riga, slăbește de fapt puterea absolută a omului de la Kremlin, pentru că Putin nu este Lenin.
Anne Applebaum prona același lucru într-o analiză bine argumentată în The Atlantic. Pentru celebra editorialistă, doar o înfrângere militară va pune capăt ambițiilor imperialiste ale lui Putin. O analiză esențială în lectura evenimentelor la un an de război.
Pe un alt ton, mai aflăm din presa rusă și ucraineană și cum evoluează vocabularul sub influența războiului. Încă de la invadarea Ucrainei, un verb s-a răspândit și s-a banalizat: “mакронити” — a „macroni” sau a „macroniza”, a tergiversa ca Emmanuel Macron. Sau, mai degrabă: “a-și exprima îngrijorarea, dar fără a interveni”.
O manieră pentru ucraineni de a critica atitudinea șefului statului francez, care s-a prezentat drept un actor-cheie în conflict, dar de la care ar fi sperat la mai mult angajament.
ONU ordonă Azerbaidjanului să ridice blocada din Nagorno-Karabah
Tot la ONU, Curtea Internațională de Justiție (CIJ), cea mai înaltă instanță a Națiunilor Unite, a ordonat Azerbaidjanului redeschiderea „singurului drum dintre Armenia și regiunea Nagorno-Karabah, populată predominant de armeni” și blocată de la jumătatea lunii decembrie, relatează Al-Jazeera. Blocada a dus la lipsuri de „bunuri esențiale”, inclusiv „alimente și medicamente”, denunță CIJ.
Oare predicțiile lui George Orwell s-au împlinit deja?
Scrisesem odinioară în glumă, în momentul în care guvernanții români au anunțat că vor amenda șoferii care iau autostopiști (un clar abuz si o încălcare a drepturilor fundamentale, fiind o lege care pedepsește solidaritatea umană) că o asemenea mentalitate totalitară fusese prevăzută și anticipată de către vizionarul George Orwell în romanul său „1984", pe care toată lumea îl citește acum ca pe lectură de școală fără să îi simtă oroarea, într-atât unele din abuzurile anunțate de el încep să ni se pară normale.
Iată însă că britanicul The Daily Telegraph consideră că acele predicții s-au împlinit deja: “Cenzura cărților, statuilor și istoriei este o încercare de a eradica trecutul și de a impune un singur punct de vedere.” Cum de-am devenit așa “delicați” și “sensibili”?
George Orwell descria în acel roman o Anglie în care „fiecare document a fost distrus sau falsificat, fiecare carte rescrisă, fiecare imagine — revopsită, fiecare statuie sau monument a primit un alt nume, fiecare dată a fost modificată. Și procesul continuă zi de zi, minut cu minut. Istoria s-a oprit. Nimic nu există decât un prezent nesfârșit în care Partidul are întotdeauna dreptate.”
Scrie Daily Telegraph: «Ce are trecutul ăsta al nostru pe care mulți tineri îl consideră insuportabil? La urma urmei, nimeni nu se așteaptă ca ei să treacă din nou prin asta. Într-adevăr, unii dintre noi găsesc prezentul infinit mai rău. Vandalizarea scrierilor pentru copii ale lui Roald Dahl de către unii cenzori sensibili “sensitivity readers” pentru a le face „acceptabile” (“suitable”) — despre care am scris în revista presei din 22 februarie —a generat actul vicios al rescrierii sau eliminării trecutului și a dovezile acestuia. Roald Dahl s-ar întoarce în mormânt. Din păcate, tendința distrugătoare depășește cu mult cărțile pentru copii și, într-adevăr, cărțile în general: filmele, statuile, programele de televiziune, ba chiar ideile istorice întregi trebuie acum modificate pentru a-i mulțumi adolescenții needucați și neexperimentați. Am ajuns oare chiar atât de delicati? De ce tolerăm această nebunie?»
Mai rămâne, conchide Daily Telegraph, să apară Poliția Gândurilor (Thought Police, termen inventat de Orwell în „1984”), pentru ca “revoluția woke” să fie completă.
