Ca în fiecare an în octombrie, la Frankfurt pe Main se desfășoară zilele acestea tradiționalul Târg Internațional al Cărții, prilej de bilanțuri, contracte editoriale, schimburi și propagandă culturală și, poate, nu chiar pe ultimul loc, de vînzare chiar a cărții, dat fiind că astăzi, sâmbătă, și duminică, în zilele când Târgul este deschis tuturor, nu numai profesioniștilor erau așteptați zeci de mii de oameni.

Sectorul editorial, cel puțin aici, în Occident și în Germania în particular, nu este suferind, iar numărul vizitatorilor veniți din toate colțurile Germaniei cu zeci de autocare, o atestă, alături de diversele statistici profesioniste. Era greu să te miști astăzi în halele de expoziție dedicate cărții germane, ca și în marele spațiu exterior. Și aceasta în ciuda unei vremi mohorâte și reci...

Nu suficient de reci pentru a face să tacă glasurilor celor care au protestat astăzi, în preajma autocarului Amnesty International, ca și într-o serie de hale în jurul editorilor din Turcia și Iran.

Deși, țara invitată de anul acesta este Norvegia, interesul la capitolul culturii politice s-a îndreptat de departe pe locul întîi spre regimul Recep Tayyp Erdogan, politica sa represivă internă la adresa scriitorilor și culturii, cît și cea externă, împotriva kurzilor din Siria și prin extensie din Irak.

Pe plan intern, pancarte colorate în zona Amnesty International, semnalau că din 2016 încoace au fost trimiși în închisori 228 de scriitori și jurnaliști și că numărul cărților interzise sau pur și simplu distruse de regimul Erdogan se ridică al 301.878!

Un comunicat al internationaljournalists.org, distribuit la Târgul de carte, semnalează, de asemenea, că numărul jurnaliștilor care și-au pierdut locurile de muncă a atins zece mii de persoane, fiind închise 34 de stații TV, 37 de posturi de radio, șase agenții de presă, 53 de ziare, 20 de reviste și 29 de edituri.

Un caz special îl constituie cel al editorului și activistului pentru drepturile omului, Ragip Zarakolu, care trăiește în exil în Suedia și care nu a putut veni la Frankfurt din cauza unei cereri de extrădare lansată de guvernul turc. Poliția federală germană a declarat că nu îi poate asigura participarea în securitate la manifestările Târgului de Carte, determinînd un amplu protest semnat de Comitetul pentru libertatea cuvântului din Asociația Editorilor și vânzătorilor de carte germani și de Asociația Internațională a Editorilor (IPA).

„Guvernul turc face prin această cerere de extrădare încă o tentativă de a reduce la tăcere și de a persecuta în mod sistematic intelectualii, ziariștii și editori critici, dovedind încă odată că respinge valorile fundamentale ale statelor democrate” – stătea scris astăzi pe un panou imens în apropierea standului de carte al Turciei.

Capitol remarcat de politică culturală și utilizat vădit de editurile din cele mai diverse țări pentru a-și face publicitate l-a constituit anul acesta Premiul Nobel pentru Literatură, acordat zilele trecute scriitorilor Olga Tokarczuk și Peter Handke.

Dacă cel din urmă, mai mult ca probabil datorită atitudinii sale pro-Milosevic în anii războaielor din Iugoslavia a fost mai puțin tradus în afara Germaniei,

Olga Tokarczuk se bucură de o reputație și o popularitate cu totul excepțională la scară mondială. Fenomenul este semnalat zilele acestea la standul Poloniei unde, alături de cărțile în limba poloneză, au fost reunite circa 25 de volume de traduceri ale romanelor ei în cele mai diferite limbi.

Din păcate, deși editura Polirom a tradus cel puțin patru dintre volumele ei, nici unul din ele nu figura la standul polonez. Și mai trist și, într-o măsură simptomatic pentru capacitatea de adaptare la eveniment și de proiecție a muncii bunilor traducători români și a editurilor românești, în ultimă instanță, nici la standul României nu a existat vreo urmă a volumelor Olgăi Tokarczuk.

Altfel, le-am văzut puse în exergă adesea cu panouri suplimentare publicitare la cele mai diverse edituri, din Italia, pînă în Elveția și Franța, spațiul cultural dominat de Editura Noir sur Blanc din grupul Libella,

unul din cele mai active în traduceri din estul Europei a unora dintre cei mai reprezentativi scriitori: în cazul României, Mircea Cărtărescu.

Grupul Libella a dat de altfel o masă vineri, la Târgul de Carte de la Frankfurt, în onoarea autoarei laureată a Premiului Nobel, iar unul din redactorii prieteni ai postului nostru de radio, David Bosc, îmi relata că Mircea Cărtărescu – veche cunoștință, de altfel, a Olgăi Tokarczuk, a fost invitat la eveniment.