Citesc din când în când nişte ştiri care vin parcă dintr-un univers paralel. Acolo, în universul acela, totul e mult mai trist decât pe Instagramul doldora de succese, strălucire şi bunăstare. În universul acela doi tineri l-au ucis deunăzi pe un alt tânăr, de 21 de ani. Sau iată aflu că, într-un sat, doi indivizi mascaţi au intrat în casa unui bătrân de 91 de ani, l-au bătut pe acesta şi i-au furat 2500 de lei.
Nu avem de-a face cu un caz singular. În ultimii ani, am citit destul de multe asemenea ştiri. Îmi amintesc că cineva fusese zvântat în bătaie pentru o mie de lei. Revin însă la cazul cu bătrânul de 91 de ani. Să baţi un nonagenar şi să-i furi 2500 de lei, adică 125 de euro, mi se pare ceva extrem de scârbos, josnic şi halucinant. Un prieten din Franţa a rămas tablou când i-am povestit cazul. El nu înţelegea cum poţi să baţi un om pentru… 125 de euro.
Ca să faci aşa ceva trebuie să atingi fundul decăderii morale, să nu mai ai nici o iotă de bun-simţ. Da, s-ar putea vorbi despre sărăcie şi disperare aici. Dar mai presus de toate e un soi de dezumanizare şi ea, această dezumanizare, nu e undeva departe, căci universul paralel care o conţine nu e chiar atât de paralel, dacă ne gândim mai bine.
Să recunoaştem că în ţara pe care am construit-o aici 30 de ani a existat mereu loc pentru cinism, făţărnicie, mişmaş, ţepuială, că instituţiile de stat au fost slabe şi pline de tot felul de şmecheraşi preocupaţi numai de grosimea propriilor buzunare. Aşa că atacul asupra nonagenarului poate fi plasat într-un context mai vast, unul al societăţii dezagregate, lipsite de valori, al educaţiei precare şi prost finanţate, al imoralităţii fără frontiere, prezente pe toate palierele sociale.
