Duminică, mergînd pe strada Alba Iulia din capitală, nu am simţit deloc elanul care ar fi trebuit să existe într-o zi cu alegeri. La întrebarea mea - Vă duceţi să votaţi?- cinci cetăţeni mi-au răspuns aşa:
„N-am timp. Eu trebu sî-mi vînd căpşunili. Aiştea care vor votaţi n-o să le vîndă în locul meu..."
„Ori să votezi, ori să nu votezi, îi tot un drac!"
„Offf... Îs ocupat, n-am timp...."
„Să-i voteze aşei care au folos de la dînşii..."
„Nu pre ştiu eu, poate o să mă duc înspre sarî..."
Am înţeles dintr-odată că multă lume nu va merge la alegeri. Aşa a şi fost. Marea majoritate a alegătorilor din Chişinău (65%) a ignorat pur şi simplu scrutinul. La fel a fost şi în Bălţi.
Văd acum tot felul de discuţii însufleţite despre şansele lui Ceban şi şansele lui Năstase, despre ce va face Silvia Radu care, iată, nu s-a ridicat la înălţimea configurată de sondaje. Se vorbeşte pînă la saţietate despre regrupări şi despre turul doi al alegerilor.
Eu însă cred că cel mai mult ar trebui să se discute despre cum 65% din alegători nu vor să voteze. Cînd atîţia oameni nu vor să voteze, nu poate fi vorba numai de indiferenţă. E limpede că cei mai mulţi chişinăuieni s-au săturat de alegerile sterile şi de promisiunile deşarte ale politicienilor ca de mere pădureţe. Zona politicului provoacă un dezgust enorm. Şi e foarte posibil ca la următoarele alegeri să nu voteze chiar vreo 75% din alegători. Spre asta mergem şi, sincer să fiu, mă miră că într-o asemenea ţară nu există încă în buletinele de vot opţiunea ÎMPOTRIVA TUTUROR. E timpul să fie introdusă, dacă mai vor politicenii să vină oamenii la alegeri.
