Apropiatele alegeri pentru Parlamentul European sunt, nu încape îndoială, de o importanță cu totul deosebită. Avem a face, în primul rând, cu un context politic complicat, în care incertitudinilor din jurul Brexitului li se adaugă ofensiva unor partide eurosceptice. Chestiunea imigrației continuă să fie un punct nevralgic, inclusiv în țări – Polonia, de pildă – unde fluxul migratoriu este practic inexistent. Riscurile sunt reale ca viitorul Parlament să fie populat, în bună măsură, cu deputați ostili idealurilor europene comune.
Mai sunt șase săptămâni până la începutul oficial al campaniei electorale dar unele forțe politice din România s-au poziționat deja pe câmpul de luptă. Alianța USR-PLUS face turul țării pentru a strânge semnături (e nevoie, se știe, de cel puțin 200.000 de semnături pentru a putea participa la alegeri). Aproape zilnic au loc, în diferite orașe din țară, întâlniri cu simpatizanții. Cea de la Iași, spre exemplu, a fost reconfortantă: liderii și candidații alianței USR-PLUS au vorbit coerent, la obiect, cu dăruire netrucată, stârnind realmente entuziasmul sălii. Nu e de mirare că puterea îndreaptă tunurile către această alianță, care se profilează drept un competitor redutabil.
Alte partide au fost, până acum, mai puțin vizibile și ne putem întreba cât de autentice sunt, în cazul lor, listele cu semnături. Un moment grotesc a fost anunțarea candidaturii lui Sebastian Ghiță (pe lista unui partid extremist), omul de afaceri care, de frica justiției, a fugit în Serbia, unde se află și acum. Există și niște candidaturi individuale, cu șanse – evident – foarte reduse.
Fără să declare deschis că a intrat în pre-campanie, Partidul Social Democrat întreprinde și el turnee prin țară, mobilizând organizațiile locale. Discursul pe care îl practică Dragnea și ceilalți lideri ai partidului este unul agresiv, suburban, de o violență deliberată și – lucru foarte grav – cu accente apăsat antioccidentale. E o retorică țipător naționalistă, zgomotos patriotardă, urmărind să inducă ideea că doar acest partid deține monopolul iubirii de țară. PSD se situează astfel, fără dubii, în tabăra anti-europeană și e de mirare că grupul socialist din Parlamentul European îl mai acceptă în cadrul său. În mod normal, PSD ar trebui să fie, astăzi, un partid nefrecventabil.
Opiniile autorului nu coincid neapărat cu poziția Radio Europa Liberă.
