În istoria reîncălzirii relațiilor între statul ceh și cel german, răcite timp de decenii de amintirea ocupației naziste a Cehoslovaciei și consecințele celui de-al Doilea Război Mondial, în primul rînd expulzarea populației germane din Sudeți, un rol determinant l-a jucat Vaclav Havel ca deschizător de drum în deceniul ce a urmat Revoluției de catifea de la Praga. Marelui filozof, scriitor și om politic i s-a alăturat treptat o parte importantă a intelectualității cehe progresiste, în rîndurile căreia cercetători în istorie și istorici de artă, între care directorul Galeriei Naționale, Jiri Fajt, au jucat un rol important în proiectarea și punerea în valoare a ceea ce a apropiat Cehia de Germania de-a lungul istoriei, cu predilecție pe planul relațiilor politice, religioase și culturale.
Toată lumea intelectuală păstrează în memorie succesul marii expoziții din 2016, organizată în cooperare cu Muzeul Național German din Nuremberg și autoritățile landului Bavaria și consacrată aniversării a 700 de ani de la nașterea lui Carol al IV-lea. La data acestei expoziții, Galeria Națională din Praga demarase deja un alt mare proiect, finalizat recent odată cu deschiderea expoziției Saxonia-Boemia. Atît de aproape-atît de departe.
Potrivit prezentării din Catalogul expoziției, (în paranteză fie spus ce ne-a fost pus la dispoziție prompt, ca întotdeauna la Praga, de Serviciul de presă al Galeriei Naționale), proiectul comun al Muzeului Național de Artă cehă și a celui de Stat de Arheologie din Chemnitz (SMAC), Saxonia, a căpătat formă și a fost lansat în noiembrie 2015, printr-o conferință la Praga, sub titulatura „Contact cultural-Culturi în contact”. La conferință au participat atunci 40 de arheologi, cercetători în istorie, istorici și specialiști în domeniul artei, ocazie de a dezbate punctele comune și interferențele culturale între cle două zone istorice învecinate. Cu acea ocazie, specialiștii au realizat că ideea de „contact” nu descrie la modul cel mai exact apropierea strînsă și relațiile istorice dintre cele două zone și astfel „istoria contactelor culturale s-a transformat într-o istorie în fapt a relațiilor” dintre cele două zone.
Proiectul Saxonia Boemia 7000 a fost în consecință modelat ca o prezentare a relațiilor dinamice dintre regiuni, expuse într-un cadru cronologic, din epoca pietrei pînă în prezent. Văzută astfel – scriu organizatorii de la Chemniz, Sabine Wolfram și Doreen Mölders, și cei cehi, fostul director al Galeriei Naționale, Jiri Fajt, și
curatorul Marius Winzeler, expoziția „vorbește despre una din cele mai vechi frontiere ale Europei, despre conflicte, conflicte și reconciliere, iubire și neînțelegeri, îmbrățișare și excludere, și pînă la castelele în aer liber, permițînd înțelegerea motivelor pentru care Saxonia și Boemia au fost, pe de o parte, atît de aproape [geografic și cultural] și, pe de alta, atît de departe.”
Dacă prin natura specializării Muzeului Arheologic din Chemnitz, partea germană insistă pe cultura materială și arheologie, partea cehă a fost, se înțelege, mult mai interesată de lucrările de artă și artiștii plastici reprezentativi pentru relația dintre Saxonia și Boemia. Intervievat de Radio Praga, muzeograful ceh Marius Winzeler punea în evidență că succesul economic al celor două regiuni la începuturile evului mediu și în perioadele ce au urmat s-a reflectat intens în promovarea masivă a culturii și artei. „Au fost o mulțime de puseuri înainte și în apoi, interacțiuni și migrări ale artiștilor. Uneori o parte a fost ceva mai dominantă, în funcție de circumstanțele politice. Echilibrul s-a modificat mereu.”
Relațiile germano-cehe: o expoziție nouă la Praga - Saxonia Boemia. Atît de aproape, atît de departe
Între cele mai importante exponate, curatorul ceh le semnalează pe cele asociate cu numele Sfintel Ludmila, devenită o sfîntă patroană a Boemiei, personaj cheie din timpurile de început medievale. „Există o tradiție – amintește Marius Winzeler – potrivit căreia Prințul Slavibor, tatăl ei, a domnit în regiunea numită astăzi Lusația Superioară, iar ținînd cont de frontierele actuale, Ludmila ar fi prima „saxonă” venită prin căsătorie în Boemia și care a unit aceste principate”. În expoziție sînt expuse piese rar văzute cum sînt un relicvar prețios al Sf. Ludmila din secolul al XIV-lea, păstrat în Tezaurul Catedralei Sf. Vit de la Praga, și fragmente textile descoeprite în mormîntul ei din secolul al IX-lea.
Din perioada mai tîrzie domină un fragment dintr-un mare altar pictat în Catedrala Sf. Vit de Lucas Cranach, cel mai important artist saxon al secolului al XVI-lea, activ și la Praga unde a avut o serie de discipoli între care se distinge cel anonim, cunoscut ca Maestrul IW.
La capitolul artei moderne, conexiunile dintre cele două zone, în ciuda a numeroase dispute și momente dureroase, au rămas strînse. Expoziția prezintă în prim plan lucrările pictorului expresionist vienez Oskar Kokoschka, rezident pentru cîțiva ani la Dresda și apoi la Praga, în ambele centru cu studenți și urmași entuziaști. Alte nume sînt mai puțin cunoscute, dar cu lucrări la fel de valoroase, cum sînt cele ale lui Josef Hegenbarth, grafician și pictor din Ceska Kamenice, cu studii la Praga și Dresda, oraș unde avea să se stabilească după război în urma expulzării populației germane din Cehoslovacia, păstrînd însă stilul și motivele picturii sale din Boemia.
De semnificație sînt și lucrările Miladei Marešova, artistă cehă închisă mulți ani la Waldheim și apoi trimisă într-un lagăr de concentrare din cauza activităților ei politice anti-naziste, sau sculptorul german, unul din cei mai importanți ai Saxoniei, Wieland Förster, și care la 21 august 1968 a realizat o piesă în bronz, „Împușcătura”, inspirată de ceea ce se petrecea în Praga invadată de trupele sovietice și dedicată victimelor agresiunii Pactului de la Varșovia.
În ansamblu, o expoziție pasionantă, de semnificație majoră în raporturile politice și culturale germano-cehe și care merită cu prisosință vizitată.
