La summitul de la Roma şefii de stat și de guverne ai celor mai dezvoltate 20 de țări din lume s-au angajat să limiteze încălzirea globală la 1,5 grade Celsius. Un alt angajament e acela de a pune capăt finanțării pentru producerea de energie pe bază de cărbune în străinătate, care însă nu stabilește un obiectiv pentru încetarea utilizării cărbunelui pe plan intern. Prințul Charles al Marii Britanii i-a îndemnat pe liderii celor mai mari economii ale lumii să pună cuvintele în acțiune în timp ce abordează criza globală a schimbărilor climatice, iar premierul italian Mario Draghi a declarat că summitul ar trebui să stabilească obiective atât pe termen lung, cât și pe termen scurt. „Trebuie să accelerăm eliminarea treptată a cărbunelui și să investim mai mult în energie regenerabilă”, a spus el.
Aşadar, frumoase şi necesare declaraţii, dar ce urmează după ele? Cum stăm cu transformarea cuvintelor în acţiuni? Mă tem că stăm prost, că mare lucru nu se va face şi asta din mai multe motive. În primul rând, cel mai mare poluator al lumii – China – nu a fost prezent la summit. Ca şi India sau Rusia, al cărei teritoriu e cel mai mare. Or fără aceste trei ţări, uriaşe ca populaţie şi teritoriu, e greu să modifici starea de fapt. Ar fi fost mai simplu dacă deciziile sus-pomenite erau luate de un singur guvern, dar când e vorba de zeci de guverne lucrurile se complică, căci fiecare face ce vrea în grădina lui, iar pe mulţi nu-I deranjează prea tare poluarea. Profitul şi economia sunt mai importante. Să nu uităm că lupta pentru natură a început decenii în urmă, dar în tot acest răstimp pădurile au fost hăcuite, iar tot soiul de inundaţii şi anomalii climatice ne-au atacat constant.
Pentru a trece de la utilizarea cărbunelui la energia regenerabilă e nevoie de sume uriaşe, de trilioane de dolari. Cine la va aloca? Foarte mulţi nu vor să renunţe la tăierea pădurilor sau spun că n-au reuşit să atingă nivelul de dezvoltare occidental şi au nevoie de indulgenţă atunci când li se cere reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Mai avem nevoie de timp, aşteptaţi-ne, zic aceştia. Mai sunt şi unii care acceptă parcă modificările, dar vor să fie finanţaţi, ei neavând sumele necesare. Sunt o mulţime de disensiuni şi de motive care împiedică lumea să lupte cu schimbările climatice.
Dar cum vede Republica Moldova implicarea sa în lupta globală pentru păstrarea naturii? Ce concret vrea să facă RM pentru a face planeta mai curată? Am impresia că întrebările acestea sunt retorice. Ne vom trezi şi vom deveni mai activi pesemne numai atunci când vom fi pe buza prăpastiei…
