O armată de șobolani africani „cu pungă” (Cricetomys gambianus) este pregătită să adulmece terenurile din Azerbaidjan, muncind, la propriu, pentru alune, în timp ce vânează minele antipersoană.

În fotografiile publicate de fotojurnalistul azer Aziz Karimov vedem șobolanii africani în harnașament și îngrijitorii lor făcând demonstrații publice în timp ce se pregătesc să se îndrepte spre zonele periculoase din Nagorno-Karabah și din jurul acestuia.

Un raport recent al Grupului Internațional de Criză estimează că în zonele din Azerbaidjan recucerite de la forțele etnice armene în timpul războiului din 2020 lansat de Baku sunt îngropate circa un milion de mine.

Terenurile minate au blocat ceea ce Baku a anunțat că va fi o „mare întoarcere” a azerilor strămutați de luptele anterioare cu forțele etnice armene. Mai mulți civili au fost deja uciși de minele din teritoriu.

Lily Shallom este managerul de comunicare al APOPO, ONG-ul belgian care a antrenat și desfășurat șobolanii care detectează minele. Ea a declarat pentru RFE/RL că 12 șobolani au pornit în luna mai pentru lunga călătorie de la baza lor din Tanzania până în Azerbaidjan.

„Șobolanii sunt încă în perioada de aclimatizare și de formare” în Azerbaidjan, a spus Shallom, adăugând că aceștia urmează să fie trimiși pe câmpurile minate în iulie. Toți șobolanii desfășurați au nume, printre care Ada Lovelace, Amani și Gandhi. Cei șapte supraveghetori ai lor provin din Cambodgia, Tanzania și Angola.

Șobolanii africani folosiți de APOPO trăiesc aproximativ opt ani - de patru ori mai mult decât șobolanii bruni mai mici. Durata de viață a rozătoarelor africane înseamnă că, chiar și după nouă luni de dresaj, acestea pot avea o activitate care durează până la cinci ani.

Cântărind mai puțin de 1,5 kilograme, șobolanii au picioarele suficient de ușoare pentru a trece direct peste minele terestre fără a le declanșa sub presiune. Minele antipersonal de mici dimensiuni, cum ar fi PFM-1 „fluturele” de concepție sovietică, explodează la o presiune de aproximativ 5 kilograme sau mai mult.

Un alt avantaj al șobolanilor este faptul că se folosesc de miros pentru a detecta explozibilul TNT. Geniștii care folosesc detectoare de metale pierd frecvent timpul dezgropând cutii de conserve sau alte obiecte metalice inofensive și pot rata „minele metalice minimale”.

Șobolanii-geniști sunt capabili să cerceteze o suprafață de 200 de metri pătrați în 20 de minute - de multe ori mai repede decât o echipă umană de detectare a minelor. Șobolanii indică locația unei mine zgâriind pământul unde simt mirosul de explozibil. Dacă detectează o mină, șobolanii primesc o recompensă constând în piure de banane și alune.

Șobolanii îmbătrâniți din echipa APOPO primesc o pensie binemeritată atunci când motivația lor începe să dispară. Sfârșitul vieții profesionale a unui șobolan vine atunci când, cu cuvintele unui dresor, „petrec mai mult timp îngrijindu-se și dormind” decât adulmecând mine.

Șobolanii au câteva dezavantaje. Orele de lucru ale animalelor nocturne sunt limitate la primele ore ale dimineții, după aceea, pe parcursul zilei, trebuie lăsate să moțăie. Șobolanii sunt renumiți ca fiind o specie invazivă, învinuită pentru primul focar de variolă a maimuței din Statele Unite.

Mark Shukuru, membru al echipei APOPO care se află în prezent în Azerbaidjan, spune că localnicii au fost „foarte curioși și intrigați de șobolani”, dar afirmă că multora din Azerbaidjan „le este greu să creadă că sunt capabili să găsească minele terestre cu o precizie de 100 %”.