Linkuri accesibilitate

„Scrisori de acasă”


Odată cu dezvoltarea tehnologiilor informaționale și accesul la diverse computere performante sau gadgeturi, cum li se spune în jargonul utilizatorilor, scrisul de mână a devenit un fel de anacronism. Este inimaginabil astăzi să scrii un răvaș. De ce să-l trimiți la poștă și să aștepți câteva zile până ajunge la destinatar când poți trimite mesajul printr-un simplu click?

„Scrisori de acasă”
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:05:41 0:00
Link direct


„Pentru că scrisul de mână este personal – la fel ca vorbirea sau mersul, iar atunci când primești o scrisoare știi exact cine ți-a trimis-o”, spune scriitoarea Maria Pilchin, omul din spatele proiectului Radio Europa Liberă – „Scrisori de acasă”. În urmă cu trei săptămâni, atunci când a lansat concursul, Maria Pilchin și-a propus să încurajeze oamenii să le vorbească celor dragi „de la distanță” și de a nu se simți singuri în această perioadă. Până acum, scrisoarea care a avut cel mai mare impact a fost semnată de Savina Samson, eleva liceului „B.P. Hașdeu”, din Drochia. Iată cum explică scriitoarea Maria Pilchin succesul pe care l-a avut răvașul către dascăli:

„Eleva a ținut neapărat să transmită mesajul: nouă ne este dor, noi vă apreciem și fără voi, de fapt, nu există proces de învățământ. Acest lucru este important pentru că unii cultivă ideea că învățământul la distanță ar putea să înlocuiască învățământul din clasă, ceea ce eu cred că nu este posibil. Învățământul la distanță poate fi ceva ajutător, foarte bine-venit în situații de felul celei pe care parcurgem astăzi, dar nicidecum nu putea înlocui o lecție în care vine profesorul. Apropo, o lecție de autor, pentru că eu cred că un profesor nu este doar suma unor lecturi și a unor manuale pe care le are, dar este anume acea organicitate a omului care stă acolo și e implicat în procesul educațional”.

­­


Savina Samson, autoarea răvașului care pe pagina de Facebook a Europei Libere a adunat sute de aprecieri și distribuiri, are 17 ani și este în clasa a 11-ea. Computerul la care lucrează și cu ajutorul căruia trebuie să învețe la distanță îl împarte cu fratele mai mic, elev în clasa a 5-ea. Savina Samson spune că nu i-a fost greu să însăileze scrisoarea către dascăli. Și asta pentru că la liceu a fost învățată să pună accentul atât pe aspectul scrisului, cât mai ales pe conținutul și calitatea acestuia. Apreciază mai ales faptul că, deși sunt la distanță, profesorii care-i predau găsesc timp să-i întrebe ce mai fac și dacă o duc bine acasă:

„Mi-i dor de liceu, de profesori, acum am înțeles că liceul e ceva frumos în viața noastră și ne gândim la profesori pentru că ei depun efort foarte mare, mai ales acum. Încearcă în diferite modalități să ne explice tema, să nu ne complice. Îmi este trist pentru că semestrul întâi a trecut foarte repede, iar al doilea am stat acasă mai mult. Sper să treacă mai repede această perioadă. Vreau să le spun tuturor profesorilor un mare mulțumesc pentru că contribuie în fiecare zi la munca noastră și ne ajută foarte mult. Sper în curând să ne revedem”.


Directorul liceului „B.P.Hașdeu” din Drochia, liceul la care învață Savina, crede că învățământul la distanță i-a luat prin surprindere pe o parte din dascălii din țară. Liceul pe care îl conduce a fost ocolit de această problemă pentru că, spune Iurie Melinte, în ultimii trei ani a trecut printr-un program de „digitalizare” a instituției.

Chiar dacă termenii de „Zoom class” sau „Google classroom” nu erau străini pentru profesorii liceului „B.P.Hașdeu” din Drochia, le-a dat bătăi de cap lipsa echipamentului. Or, majoritatea profesorilor au copii care trebuie să fie la lecții la ore similare ca și părinții lor, iar două sau trei computere pentru o familie înseamnă în ziua de astăzi un lux, spune Iurie Melinte. Și mai e ceva, adaugă directorul liceului, mai grea decât „învățarea virtuală” e povara distanței și lipsa comunicării firești, față-n față:

„Toți diriginții au grupuri în messenger, grupuri ale claselor, pe lângă ceea ce fac la discipline. Am rugat să mă accepte și pe mine în aceste grupuri. O clasă, de exemplu, în fiecare zi aveau diferite provocări, nu pur și simplu să dea semn că sunt sănătoși și totul e bine, dar plasau fotografii, amintiri din liceu. În altă zi au avut altă provocare: fiecare să plaseze o rețetă de bucate pe care o pregătesc în acea zi. Iată așa se mențin relațiile între elevi, dar și cu diriginții și profesorii. Suntem chiar o familie, care încercăm să ne ajutăm. Probleme tehnice sunt întotdeauna. Nu toată lumea are aceleași condiții și noi încercăm să ajutăm, deci, din ceea ce am avut dotare la liceu, calculatoare sau laptopuri, profesorii au avut posibilitatea să le folosească de acasă”.

De-a lungul anilor omenirea a încercat să scoată învățăminte utile din orice i s-a întâmplat. Pandemia oferă și ea lecția despre spălatul pe mâini, despre distanțare socială ca mijloc de anihilare a virusurilor. Dar ne mai sugerează în același timp că izolarea și însingurarea este contrară firii omenești, iar comunicarea este la fel de importantă ca întărirea imunității.

XS
SM
MD
LG