Presa de la București comentează alegerile prezidențiale din Ucraina. Cristian Unteanu scrie în Adevărul că: „Se schimbă lumea la graniţa noastră de est, iar consecinţele pot fi majore şi de lungă durată, modificând echilibrul de securitate între spaţiul euro-atlantic şi cel rus”. Unteanu reamintește că există încă din anii nouăzeci două mari scenarii privind soarta Ucrainei: cel susținut de Soljenițîn, prin care Ucraina ar fi intrat într-o „formaţiune statală care să reunească într-un singur corp comun cele trei republici slave, Rusia, Belarus şi Ucraina, precum şi nordul Kazahstanului, teritorii populate majoritar de ruşi”. Și există scenariul Ucrainei care nu e Rusia (a spus-o Leonid Kucima).
La momentul acestor alegeri prezidențiale, dezbaterea a rămas cam aceeași: „natura drepturilor Rusiei asupra Ucrainei sau, dimpotrivă, argumentarea nevoii de a lupta cu arma în mână pentru a apăra, în numele idealurilor libertăţii poporului ucrainean, formula teritorială cu care s-a ieşit din structura URSS”.
Construcţiile de la est de România intră într-o altă fază, se schimbă totul și e de așteptat ca și Republica Moldova să fie influențată...
Comentatorul publicat pe blogurile Adevărul îl vede pe noul președinte al Ucrainei, Volodimir Zelenski, ca pe un „declarat pro-occidental”, care „consideră (...) inevitabilă reluarea dialogului cu Rusia, anunţând şi organizarea unui referendum asupra unui eventual statut al Ucrainei ca stat membru NATO. Dar, înainte de toate, a vorbit despre nevoia urgentă de a se ajunge la o reală încetare a focului în Donbas”. Construcţiile de la est de România intră într-o altă fază, se schimbă totul și e de așteptat ca și Republica Moldova să fie influențată, întrucât e limpede că Parteneriatul pentru Pace gândit de Uniunea Europeană pentru această zonă nu a reușit. Americanii au preferat să alimenteze forţele militare ucrainene cu armament, dar în acest moment nu e foarte clar ce intenții au în continuare europenii și americanii.
Pe contributors.ro publică Armand Goșu o analiză amplă asupra acestor alegeri. De ce a ieșit așa? Ce a făcut ca Petro Poroșenko, un președinte cu realizări certe, să piardă atât de zgomotos, ce-l recomandă pe acest actor de comedie lipsit de experiență politică și ce va face în continuare? Simplul fapt că prezența la vot a fost aceeași ca la primul tur e semnificativă. Goșu crede că Poroșenko a greșit neglijând tema anticorupției, pe care Zelenski a așezat-o în centrul campaniei sale.
Apoi, a contat că Zelenski și-a gândit din timp candidatura, mai întâi prin serialul care l-a făcut cunoscut, în care a jucat exact rolul unui om din popor care ajunge șef de stat. În campanie a evitat consecvent confruntarea directă, preferând mediul on-line, unde Poroșenko a încercat să egaleze spre final fiind însă împins mai degrabă la atacuri. Că Zelenski vorbește rusă și foarte prost ucraineană? Armand Goșu spune că trebuie luat aminte și pentru Republica Moldova: limba vorbită nu e un indicator neapărat fiabil pentru atașamentul față de valorile naționale și nici pentru comportamentul probabil la urne.
Articolul lui Goșu relatează în detaliu cum a arătat confruntarea finală dintre cei doi candidați. Instructiv de citit. Concluzia sa este că importanța acestor prezidențiale ucrainene este „faptul că democrația ucraineană s-a dovedit viguroasă, instituțiile suficient de solide, că există competiție politică reală, pluralism politic autentic, că jocul politic nu e manipulat de forțe oculte, servicii secrete sau alte instituții de forță, ceea ce ar putea fi contagios nu doar pentru Rusia lui Putin, ci și pentru Moldova oligarhului Plahotniuc sau pentru autocrații din alte foste republici sovietice”.
