Născut la 11 aprilie 1987, în Chișinău. A absolvit Facultatea de Finanțe și Bănci a Universității de Stat din Moldova (USM) în 2009. Ulterior, a obținut titlul de master la USM. În toamna anului 2015, a fost angajat în calitate de manager relații cu partenerii în cadrul companiei Iute Credit, în 2019 a fost promovat în funcția de director comercial al companiei.
Luni
Chiar dacă anotimpul pe care îl prefer este primăvara, în special pentru diminețile răcoroase și în același timp plăcute, într-un fel moi, nu pot să nu mă bucur de acest sfârșit calm și liniștit de toamnă. Prind răsăritul de noiembrie în fiecare dimineață, fie de acasă, fie de la sala de forță, care este și prima mea destinație. De câțiva ani îmi încep ziua cu un antrenament intensiv, ce mă ajută să-mi mențin o formă fizică echilibrată, dar, mai important, să eliberez o cantitate consistentă de endorfine și să am grijă de sănătatea mea mintală, element neglijat de prea multă lume, mai ales în Europa de Est. Este foarte plăcut să te vezi singur, devreme, într-o sală de sport. Îți alimentează acea parte necesară din orgoliu și devii mult mai sigur pe tine. La antrenament, am în căști AC/DC, iar asta înseamnă că urmează o zi cu adevărat bună și productivă, așa cum ar trebui să fie orice zi.
Micul dejun îl iau la sediu, înainte de a începe ziua de muncă. Fiind început de săptămână, urmează o serie de întrevederi și ședințe cu șefii de departamente, pentru a stabili ce vom face pe parcursul săptămânii, care sunt scopurile, cum le vom atinge. Tonul este unul amical și cred că pot spune fără niciun fel de ezitare că lucrez într-o companie alături de oameni responsabili, deschiși, sinceri, muncitori și, nu în ultimul rând, foarte prietenoși, calitate întâlnită mai rar. La aceste ședințe, vorbim doar în engleză, „limba de stat” în compania noastră, pe care am instituționalizat-o încă de la început.
Am un băiat de 3 ani pe care îl iubesc enorm. Eu nu am avut o copilărie ușoară, tata a murit când eram mic, iar mama făcea eforturi supraomenești ca eu să nu simt că ne lipsește ceva, deși ne lipseau destule. Încerc să-i ofer lui Mark, așa cum ar face orice părinte în locul meu, tot ce mi-a lipsit mie. În fiecare seară, citim împreună povești sau cărți pentru copii. Winnie Puh e preferatul lui.
Marți
Marțea e cea mai complicată și plină zi din săptămână, deși după-amiază lucrurile se schimbă și devine, cred, cea mai plăcută.
Elementele complicate sunt consecințele discuțiilor de luni. Trebuie să setez câteva taskuri și să încep munca asupra proiectelor despre care am discutat ieri. O privire focalizată, asta neînsemnând că alte proiecte sunt trecute cu vederea, îi ofer campaniei naționale de educație financiară – Generația Inteligenței Financiare. Este un proiect mai important decât pare la prima vedere. Cetățenii Republicii Moldova încă învață modurile în care circulă banii, principiile pieței libere și alte chestiuni elementare, care, de altfel, în statele occidentale se învață din școală. Economistul Alan Greenspan avea dreptate atunci când spunea că „Problema numărul 1 a generației și a economiei actuale este lipsa educației financiare”. Sunt foarte puțini părinți care vorbesc despre bani cu copiii lor, iar în școli încă se predau materii ca Educația Tehnologică – unde, dacă țin bine minte, băieții lucrează cu traforajul, iar fetele brodează sau învață să calce haine – însă Educația Financiară este neglijată. Dacă peste câțiva ani situația se va schimba mai mult sau mai puțin, noi, cei de la IuteCredit, vom putea afirma mândri că am stat la baza acestei schimbări, în primul rând, de mentalitate. Fiind o echipă tânără, am mulți colegi care, la fel ca mine, sunt părinți tineri și care încearcă să formeze o lume mai bună pentru copiii lor.
După muncă, îl luăm pe Mark de la grădiniță și-l ducem la fotbal. Schimb cu el câteva pase. Râde. E fericit. Apoi, îl lăsăm în grija antrenorului, iar noi plecăm să ne luăm câte o cafea și să ne plimbăm puțin. Sunt norocos să pot spune că soția mea nu este doar partenerul meu de viață, ci și un foarte bun prieten. Ne-am cunoscut în SUA, la New York. Ca mulți tineri din acea perioadă, ambii am ajuns acolo cu programul Work & Travel. Am trecut, în acea vară, prin foarte multe, și asta ne-a unit definitiv.
Miercuri
În atribuțiile mele intră și ajutorul prestat filialelor companiei. De câteva ori pe lună, merg la câte o filială pentru a pătrunde în problematicile colegilor de acolo. De cele mai multe ori, discutăm despre evoluția vânzărilor sau despre anumite neajunsuri de la locul de muncă. Încerc să le ofer, pe cât pot, ajutor și susținere. Ca o companie să funcționeze ca un mecanism bine uns, este nevoie ca fiecare să-și facă treabă foarte bine, iar acest lucru nu se poate întâmpla fără un sprijin puternic.
Mama mea este în Australia. Nici acum nu mă pot obișnui cu afirmația asta. Eforturile ei supraomenești nu s-au oprit în copilăria mea și și-au găsit continuitatea în altă parte a lumii, acolo unde mama are grijă de copii cu dizabilități. Încă nu este pensionară și nu găsesc cuvinte pentru a reda cât de mult mă mândresc cu ea. Încercăm să vorbim cât de des posibil. Următoarea noastră destinație de călătorie ar trebui să fie Australia.
Seara am fost vizitați de niște prieteni apropiați și am jucat câteva partide de Monopoly și Catan.
Joi
Înainte de muncă, am analizat bursa de valori și apoi, pentru că aveam ceva timp liber, am citit vreo jumătate de oră. Încerc să citesc câte 15-30 de minute în fiecare zi. Alegerea din săptămâna aceasta e Outliners. The story of success, de Malcolm Gladwell.
Când eram mic, eram cam toată ziua pe afară cu băieții de la bloc
Am văzut dimineață un clip pe Youtube al unui travel vlogger care ajuns la Barcelona și mi-am amintit de Muzeul Picasso, parcul Guell și Sagrada Familia... Este orașul meu preferat din mai multe motive, printre care și stadionul Camp Nou. Când eram mic, eram cam toată ziua pe afară cu băieții de la bloc, căci am copilărit la Chișinău, și jucam fotbal. Aș vrea să se încheie mai repede perioada asta nefastă și să revedem ce ne este atât de aproape de suflet.
La amiază am avut un meeting cu unul dintre partenerii strategici ai companiei, apoi am continuat munca la celelalte proiecte ale noastre.
Ajunși acasă, petrecem câteva ore cu Mark. Ne jucăm, îi citim povești, vorbim cu el. Are un nume special, așa îl chema și pe străbunicul soției. A adormit relativ devreme și am avut suficient timp să ne uităm la Squid Game, un serial Coreean foarte lăudat. Două episoade au fost suficiente pentru a înțelege de ce.
Vineri
Vinerea este ziua bilanțului săptămânal pe ambele planuri – profesional și personal. Am reușit să citesc o carte, să fac sport, să petrec suficient timp cu familia, să ascult muzică de calitate. La muncă, începem deja planificarea pentru săptămâna viitoare și discutăm despre rezultatele din săptămâna aceasta. De asemenea, am ales și următoarea destinație pentru un nou team building.
Nu a mai rămas mult până la Crăciun. Diseară vom începe să ascultăm colinde și vom bea vin fiert. E timpul ca Mark să scrie sau, mai bine zis, să dicteze prima lui scrisoare pentru Moș Crăciun. A fost cuminte tot anul. Cu siguranță, Moșul îi va auzi dorințele.